1. [DEX '09] IERARHIE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. – Din fr. hiérarchie.
2. [MDA2] ierarhie sf [At: MINEIUL (1776), 13 / V: hi~, hierarchie, ~rchi~ / Pl: ~ii / E: fr hiérarchie, rs иерархия] 1 Autoritate (1). 2 Putere. 3 Sistem de subordonare în ordinea importanței funcțiilor (religioase, administrative etc.). 4 (Iuz) Regiune condusă de un ierarh. 5 (Fig) Gradație.
3. [CADE] * IERARHIE sf. Rînduiala și subordinarea deosebitelor trepte ale fețelor bisericești, ale rangurilor, ale demnităților, gradelor, etc.: în ideea ei despre ierarhia slugilor, ea se socotea un personagiu important (BR.-VN.) [fr.].
4. [DLRLC] IERARHIE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a gradelor sau a funcțiilor inferioare față de cele superioare. Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I... înființează o ierarhie bisericească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ (Glumeț) Și atunci bătrînul se resemna ca mulți alții și... se hotărî să aștepte vremea cînd, după ciudatele ierarhii ale existenței, va putea să ia tronul celuilalt. ANGHEL, PR. 53.
5. [DN] IERARHIE s.f. Sistem de subordonare a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. [Gen. -iei. / cf. fr. hiérarchie].
6. [MDN '00] IERARHIE s. f. sistem de subordonare a gradelor, funcțiilor, autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. (< fr. hiérarchie)
7. [Șăineanu, ed. VI] ierarhie f. ordinea și subordinarea rangurilor, demnităților, gradelor.
8. [MDA2] hierarhie sf vz ierarhie
9. [MDA2] ierarchie sf vz ierarhie
10. [Scriban] ie- și ĭerarhíe f. (vgr. ῾ierarhia). Calitatea, demnitatea de ierarh. Ordinea și subordonarea celor noŭă cete de îngerĭ. Gradațiunea funcțiunilor bisericeștĭ, militare saŭ civile.
11. [DOOM 3] ierarhie s. f., art. ierarhia, g.-d. art. ierarhiei; pl. ierarhii, art. ierarhiile (desp. -hi-i-)
12. [DOOM 2] ierarhie s. f., art. ierarhia, g.-d. art. ierarhiei; pl. ierarhii, art. ierarhiile
13. [MDO] ierarhie (pr. i-er)
14. [IVO-III] ierarhie.
15. [D.Religios] ierarhie, ierarhii s. f. (Bis.) Sistem de subordonare a funcțiilor și persoanelor, confirmate prin hirotonie sau hirotezie, care au autoritatea de a conduce o unitate bisericească și care reprezintă o imitare a ierarhiei cerești (ierarhia hirotonirii: arhiereu, preot și diacon); totalitatea diferitelor trepte ale preoției sacramentale sau ale administrației bisericești (ierarhia jurisdicției de sus în jos: patriarh, mitropolit, arhiepiscop, episcop, protoiereu, preot paroh). – Din gr. ierarhia, fr. hiérarchie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL