1. [MDA2] iamac sm [At: (a. 1784-1785) IORGA, S. D. VI, 187 / V: emaci, iem~ / Pl: ~aci / E: tc yamak] (Tcî) 1 Ucenic. 2 (Spc) Oameni recrutați spre a completa o armată.
2. [CADE] ‡ IAMAC sm. Ajutor: o laviță... pe care ședeau logofeții și ~ii trebuincioși pentru scrierea poruncilor (FIL.) [tc.].
3. [Șăineanu, ed. VI] iamac m. od. ajutor de boierinaș, logotețel al Divanului: iamacii cei cu ișlice în patru colțuri FIL. [Turc. IAMAK, adjunct].
4. [Scriban] ĭamác m. (turc. ĭamak). Vechĭ. Recrut. Copist, ajutor de logofăt. – Și ĭemac (est).
5. [MDA2] emac sm vz iamac
6. [MDA2] iemac sm vz iamac
7. [MDA2] saraci-iamac sm [At: ȘIO II2, 103 / E: tc saraç-yamagi] (Tcî) Ajutor de saraci-bașă.
8. [Scriban] emác, V. ĭamac.
9. [Scriban] ĭemác, V. ĭamac.
10. [DER] iamac (iamaci) s. m. – 1. Recrut, răcan. – 2. Aghiotant. Tc. yamak (Șeineanu, III, 66). Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL