1. [DEX '09] IEDERĂ, iedere, s. f. Specie de arbust târâtor sau agățător, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, adesea cultivat ca plantă decorativă (Hedera helix). ◊ Iederă albă = arbust cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și cu flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). – Lat. hedera.
2. [MDA2] ederă1 sf vz iederă
3. [MDA2] iadără sf vz iederă
4. [MDA2] iaderă sf vz iederă
5. [MDA2] iederă sf [At: ANON. CAR. / V: ed~, ~re, (reg) ia~, iadără / E: ml hedera] (Bot) 1 Plantă agățătoare sau târâtoare din familia arabiaceelor, cu frunze verzi strălucitoare și cu flori mici, galbene-verzui, cultivată ca plantă decorativă (Hedera felix). 2 Smirdar (Rhododendron kotschyi). 3 Saschiv (Vinca herbaceea). 4 (Îc) ~-albă Arbust din familia timeleaceelor cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pieloase și flori albe-gălbui, aglomerate în capitule (Daphne blagayana). 5 (Îc) ~- cu-cinci-foi Viță de Canada (Paothenocissus quinquefolia). 6 (Îc) ~-căprească Planta (Hedera arborea).
6. [MDA2] iedere sf vz iederă
7. [CADE] IEDERĂ (pl. -re) sf. 🌿 Plantă cu frunze verzi-lucitoare, care se acațără pe arbori, pe stînci și pe ziduri umede (Hedera helix) (🖼 2621): balcoane ruginite de cari atîrnă vrejuri uscate de ~ (VLAH.); pe zidul... muced și învechit se întinsese lungi ramuri de ~ stufoasă (ODOB.) [lat. hĕdĕra].
8. [CADE] ZÎNĂ, ❍ZINĂ (pl. -ne) sf. 1 🔱 Ființă mitologică, în chip de femeie de o frumusețe uimitoare, care trăește, împreună cu alte soațe, zîne ca și dînsa, în regiuni necălcate de picior de om, în palate mărețe, înconjurate de grădini sau de păduri, al căror acces e apărat de tot felul de fiare, care de care mai grozavă la vedere; numai Făt-frumos ajunge cîteodată la ele după căutări îndelungate, ajutat de calu-i năzdrăvan; cîte una din zîne se îndrăgostește uneori de Făt-frumos. se însoțește cu el, dar își pierde atunci puterile ei supranaturale; altele îl ajută, cu sfatul și cu fapta, la îndeplinirea slujbelor grele cu care e însărcinat și-l scapă de multe ori de la o peire sigură; cea mai vestită din toate, de care se vorbește adesea în basmele noastre e „Ileana Cosînzeana”, cu cosița de aur: pe lîngă aceste zîne bune, poporul mai pomenește și de zîne rele, care scot ochii celor ce calcă pe moșiile lor, îi ologesc sau Ie fac tot felul de neajunsuri; pe acestea le confundă adesea eu „ielele” (👉 IELE) ¶ 2 Fig. Femeie de o frumusețe uimitoare: Era și-o cocoană gbeboasă în spate Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintîie (sic!) rază, Și-a se ținea zînă o înfumurase PANN. ¶ 3 🔱 Zeiță (păgînă): pe acei idoli, oamenii îi numeau zei și zeițe ori zîne, căci fie-care din zeii lor își avea zîna lui de soție ISP.; La aceste academii de științi a zînei Vineri EMIN. ¶ 4 🌿 IEDERA-ZÎNELOR = IEDERĂ; – LINGURIȚA-ZÎNEI 👉 LINGURIȚĂ 5; – PĂRUL-ZÎNELOR = COLILIE; – SITA-ZÎNELOR1 = TURTĂ 4; SITA-ZÎNELOR2 = SCAIU 6 [lat. Diana].
9. [DLRLC] IEDERĂ, iederi, s. f. Plantă agățătoare cu frunze verzi strălucitoare, care se fixează puternic pe ziduri sau pe trunchiul arborilor; se plantează adesea în scopuri decorative (Hedera). Am paseri multe și felurite. De ici din portița încununată cu iederă, hai să le privim. GÎRLEANU, L. 9. Uriașe păduri ce-și lăsau cortinele grele de iederi și de liane pînă pe țărmuri îi treceau pe dinaintea ochilor. ANGHEL, PR. 43. Este drept că viața-ntreagă, Ca și iedera de-un arbor, de-o idee i se leagă. EMINESCU, O. I 133.
10. [Șăineanu, ed. VI] iederă t. plantă totdeauna verde, cu foi late și lucitoare, care se cațără pe stânci și pe ziduri umede (Hedera helix). [Lat. HEDERA].
11. [Scriban] *éderă, V. ĭederă.
12. [Scriban] ĭéderă f., pl. e (lat. hĕdĕra, it. édera, pv. edra, vfr. ierre, nfr. lierre [din l’ierre], sp. hiedra, pg. hera). O plantă agățătoare ale căreĭ fructe negre seamănă a bace (hédera helix). – Scris și ederă.
13. [DOOM 3] iederă s. f., g.-d. art. iederei; pl. iedere
14. [DOOM 2] iederă s. f., g.-d. art. iederei; pl. iedere
15. [DMLR] iederă s. f., pl. iederi
16. [MDO] iederă, gen. iederei
17. [IVO-III] iederă, -re.
18. [DER] iederă s. f. – 1. Plantă agățătoare cu frunze verzi strălucitoare (Hedera helix). – 2. Varietate de rododendron (Rhododendron Kotschyi). – 3. Varietate de saschiu Vinca minor. – Mr. eadiră, megl. iadră. Lat. hĕdera (Pușcariu 763; Candrea-Dens., 806; REW 4092; DAR), cf. it. edera, fr. lierre, prov. edra, sp. hiedra, port. hera.
19. [DTM] iedera, joc* popular românesc, întâlnit în Banat, cu ritm* binar* și mișcare vioaie. Melodia executată vocal.
20. [DE] IEDERA, com. în jud. Dâmbovița, pe Cricovu Dulce; 3.943 loc. (1998). Reșed. com. este satul Iedera de Jos. Pomicultură. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1864) și Sf. Voievozi (1890), în satele Colibași și Iedera de Jos.
21. [DFL] HEDERA L., IEDERĂ, fam. Araliaceae. Gen originar din sudul Europei, nordul Africii și Asia, cuprinde 7 specii, arbuști agățători. Tulpina se fixează de arbori sau alte obiecte de sprijin cu ventuzele de pe rădăcinile aeriene. În lipsa suporților devine tîrîtoare. Frunze simple, coriacee, persistente, glabre, lucioase, digitat-nervate, verzi, – partea superioară mai închisă și cu nervații accentuate, cea inferioară mai deschisă și nervație mai puțin accentuată -, cu marginile întregi, ovate – pe lujerii floriferi – și dințate sau lobate – pe cei vegetativi; lamina, de cele mai, multe ori mai scurtă decît pețiolul. Flori albe sau galbene, dispuse în umbele. Fruct, bacă neagră, cca 5 mm diametru.
22. [DFL] Hedera helix D. Specie care înflorește toamna. Flori (corolă cu petale pubescente, largi, la bază trunchiate,; pe tip 5, albe-verzui) dispuse în umbele globuloase, pe pedunculi pubescenți. Fructe negre, drupe baciforme. Frunze mici, pieloase, persistente, simple, glabre, lucioase, alterne, dințaț-nervate, verzi, cu marginile întregi, ovate, pe lujerii floriferi și 3-5 lobi triunghiulari, pe cei vegetativi. Liană agățătoare sau tîrîtoare care se poate fixa cu rădăcinile sale adventive pe diferiți (suporți (arbori, stîlpi, ziduri) ce depășesc mult înălțimea de 15 m. Este exigentă față de căldură, degeră parțial, la temperaturi prea coborîte. Preferă soluri fertile și umede, rezistă la fum și gaze.
23. [DRAM] iederă, (iadără), s.f. – (bot.) Plantă agățătoare cu frunze verzi, strălucitoare (Hedera helix): „Viță verde iadăra” (refren în colindele maramureșene). Se folosește în medicina populară pentru nădușală, dureri de picioare, contra zburăturii (isterie, halucinație), la fracturi. Fetele se spală cu ea, ca să le crească părul. Lăstarii conțin o substanță colorantă (galbenă, cafenie), folosită la vopsit (Borza 1968: 82). Simbolizează permanența, veșnicia și nemurirea sufletului, deoarece este verde tot anul (Evseev 2001). – Lat. hedera.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL