1. [DEX '09] IDIOȚIE, (2) idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie.
2. [MDA2] idioție sf [At: CARAGIALE, T. II, 195 / P: i-di-o~ / Pl: ~ii / E: idiot + -ie] 1 Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea vorbirii și a deprinderilor elementare și prin rămânerea la nivelul intelectual al unui copil de doi ani Si: cretinism, idioțenie (2). 2 Idioțenie (1).
3. [CADE] * IDIOȚIE sf. 1 Tîmpenie, stupiditate, neghiobie ¶ 2 Starea unui individ lipsit de inteligență din naștere [fr.].
4. [DEX '96] IDIOȚIE, idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie.
5. [DLRLC] IDIOȚIE, idioții, s. f. Debilitate mintală din naștere, care se caracterizează prin absența aproape totală a funcțiunilor psihice. ♦ (Familiar) Faptă sau vorbă prostească; prostie, neghiobie, idioțenie; scriere proastă, fără valoare. Tot timpul am citit un roman polițist, o idioție complicată. SADOVEANU, A. L. 25. - Pronunțat: -di-o-.
6. [DN] IDIOȚIE s.f. Starea celui idiot; tîmpenie. ♦ (Fam.) Neghiobie, prostie. [Gen. -iei. / cf. fr. idiotie].
7. [MDN '00] IDIOȚIE s. f. debilitate mintală congenitală maximă. ◊ (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie)
8. [Șăineanu, ed. VI] idioție f. stare de idiot, stupiditate.
9. [Scriban] *idioțíe f. (d. idiot; fr. idiotie). Stupiditate, prostie (datorită unor defecte cerebrale în general ereditare). Faptă de idiot: ce’nseamnă idioția asta? – Fals -țénie.
10. [DOOM 3] idioție (debilitate mintală) (desp. -di-o-) s. f., art. idioția, g.-d. art. idioției; (nerozii) pl. idioții, art. idioțiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] idioție (debilitate mintală) (-di-o-) s. f., art. idioția, g.-d. art. idioției; (nerozii) pl. idioții, art. idioțiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL