1. [DEX '09] IDEOLOGIE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie.
2. [MDA2] ideologie sf [At: V. ROM. decembrie 1950, 181 / P: i-de-o~ / Pl: ~ii / E: fr idéologie] 1 Totalitate a ideilor și concepțiilor care reflectă interesele unei clase sau pături sociale și care servesc la consolidarea sau la schimbarea relațiilor sociale existente. 2 (Prc) Totalitate a ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. 3 Știință care are ca obiect studiul ideilor, legilor și al originii lor.
3. [CADE] * IDEOLOGIE sf. 🦉 1 Știința ideilor și a operațiunilor minții ¶ 2 Filosofia sensualistă [fr.].
4. [DEX '96] IDEOLOGIE, ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie.
5. [DLRLC] IDEOLOGIE, ideologii, s. f. Sistem de idei, concepții, noțiuni, exprimate în diferite forme ale conștiinței sociale (politică, morală, știință, artă, religie), care este determinat de condițiile vieții materiale a societății și care, la rîndul lui, exercită o influență activă asupra dezvoltării societății, ajutînd-o atunci cînd conținutul lor e progresist sau împiedicînd-o atunci cînd conținutul lor e reacționar. Într-o societate sfîșiată de contradicții de clasă nu poate exista niciodată o ideologie în afară de clase sau deasupra claselor. LENIN, O. A. I 165. Revoluția din Octombrie nu trebuie considerată numai ca o revoluție în domeniul relațiilor economice și social-politice. Ea este totodată o revoluție în minți, o revoluție în ideologia clasei muncitoare. STALIN, O. X 260. – Pronunțat: -de-o-.
6. [DN] IDEOLOGIE s.f. Sistem de idei, de noțiuni, de teorii, de concepții politice, morale, juridice etc., care reflectă într-o formă generalizată, interesele unei clase sau ale unei categorii sociale determinate de condițiile istorice obiective ale existenței și care, la rîndul lui, exercită o influență activă asupra dezvoltării societății. [Gen. -iei. / < fr. idéologie].
7. [MDN '00] IDEOLOGIE s. f. ansamblul ideilor, concepțiilor și teoriilor care reflectă, într-o formă generalizată, interesele și aspirațiile unei clase sau categorii sociale, determinate de condițiile istorice obiective ale existenței acesteia. (< fr. idéologie)
8. [Șăineanu, ed. VI] ideologie f. știință despre originea și formarea ideilor.
9. [Scriban] *ideologíe f. (d. ideĭe și logie). Știința ideilor, considerarea ideilor în ele singure lipsite de orĭ-ce metafizică.
10. [DOOM 3] ideologie (desp. -de-o-) s. f., art. ideologia, g.-d. art. ideologiei; pl. ideologii, art. ideologiile (desp. -gi-i-)
11. [DOOM 2] ideologie (-de-o-) s. f., art. ideologia, g.-d. art. ideologiei; pl. ideologii, art. ideologiile
12. [MDO] ideologie (e-o)
13. [DETS] IDEO- „idee, noțiune”. ◊ gr. idea „formă, aparență, idee” > fr. idéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ideo-. □ ~frenie (v. -frenie), s. f., stare patologică mintală caracterizată prin anomalia ideilor; ~genie (v. -genie1), s. f., formare a ideilor; ~glosie (v. -glosie), s. f., termen prin care se pune în evidență însușirea de unicitate a personalității; ~grafie (v. -grafie), s. f., sistem de reprezentare a ideilor prin semne care sugerează obiectele; ~gramă (v. -gramă), s. f., semn grafic utilizat în scrierea hieroglifică pentru a nota un cuvînt sau o idee; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unei clase sau a unui grup social; ~logie (v. -logie1), s. f., totalitatea ideilor și concepțiilor care exprimă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unei clase sau ale unei categorii sociale, determinate de condițiile obiective ale existenței acesteia; ~motor (v. -motor), adj., care intră în acțiune sub influența unei excitări cerebrale.
14. [DE] IDEOLOGÍE (< fr.; {s} ideo- + gr. logos „studiu”) s. f. Termen creat de Destutt de Tracy pentru a desemna studiul ideilor, denumit până atunci „psihologie”. După o perioadă de timp, cuvântul a revenit în uz – o dată cu publicarea postumă (1927) a „Ideologiei germane” (a lui K. Marx și Fr. Engels) și cu apariția (în 1929) a lucrării „Ideologie și utopie” de K. Mannheim. În prezent, i. reprezintă un sistem de idei opinii sau dogme pe care un individ un grup social, un regim politic sau un partid le folosește pentru justificarea acțiunilor destinate să satisfacă aspirații și interese practice, politice sau culturale, dar fără o preocupare deosebită privind raționalitatea și obiectivitatea lor. În general, o i. comportă afectivitate, vizionarism, pragmatism, conținând exagerări și denaturări ale realității. ♦ (În sens peiorativ) Sistem de gândire rupt de practică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL