1. [DEX '09] ICUSAR s. m. v. icosar.
2. [MDA2] icusar sm vz icosar
3. [CADE] ICUSAR, ICUȘAR 👉 ICOSAR.
4. [Scriban] icusár, V. icosar.
5. [DEX '09] ICOSAR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusar s. m.] – Din ngr. ikosári.
6. [MDA2] icosar sm [At: ALECSANDRI, T. 118 / V: (reg) ~oșar, icus~, icușar / Pl: ~i / E: ngr εικοσάρι] (Înv) 1-2 Monedă veche turcească (de argint sau) de aur. 3 Salbă din icosari (2).
7. [MDA2] icoșar sm vz icosar
8. [MDA2] icușar sm vz icosar
9. [CADE] ICOSAR, Ⓟ ICUSAR, ICUȘAR sm. 🪙 Veche monetă turcească de argint în valoare de 20 de lei vechi: salbele de galbeni împărătești și ~ turcești zornăiau la gîtul celor avute (DLVR.); doi icusari plătise Mogorogea lui Pavăl pentru ciubote (CRG.); îi mai dădeam și cîte un sfert de icusar de cap de oaie cu miel (GR.-N.) [ngr.].
10. [DLRLC] ICOSAR, icosari, s. m. (Învechit) Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările romînești. În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. – Variantă: icusar (CREANGĂ, A. 103) s. m.
11. [Șăineanu, ed. VI] icosar m. veche monedă turcească de argint în valoare de 20 lei vechi. [Gr. mod. (din EÍKOSI, douăzeci)].
12. [Scriban] icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ.
13. [DOOM 3] !icusar s. m., pl. icusari
14. [DOOM 2] icusar v. icosar
15. [DOOM 2] !icosar/icusar s. m., pl. icosari/icusari
16. [IVO-III] icosar.
17. [DER] icosar (icosari), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL