1. [MDA2] iconom sm vz econom
2. [CADE] ICONOM... 👉 ECONOM...
3. [DLRLC] ICONOM, -OAMĂ s. m. și f. v. econom.
4. [Șăineanu, ed. VI] iconom m. V. econom.
5. [Scriban] iconóm, iconomíe, V. econ-.
6. [DEX '09] ECONOM, -OAMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii. – Din fr. économe.
7. [MDA2] econom, ~oamă [At: PRAV. GOV., ap. CADE / V: (rar) ~ă sf (înv) ic~ / Pl: ~i, ~oame / E: fr économe, ngr οἰκονόμος] 1 smf (Înv) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. Si: administrator, intendent. 2 smf Persoană însărcinată cu administrarea veniturilor unei mănăstiri. 3 smf (Reg) Persoană care se ocupă cu aprovizionarea și cu pregătirea mesei pentru un grup organizat. 4 smf (Îrg; șîs ~ de câmp, ~ de pământ) Țăran înstărit. 5 sf (Înv; pex; îs) ~ă de casă Persoană pricepută în conducerea unei gospodării. 6-7 smf (Reg; îs) ~ oier (sau de oi, de vite) Crescător și proprietar de animale. 8 smf (Reg; îs) ~ de pomi Pomicultor. 9 a (D. oameni) Care face economii Si: strângător, (înv) adunător, cumpătat. 10 a (D. oameni) Care folosește cu chibzuință banii sau alte mijloace materiale Si: chibzuit, cumpătat. 11-12 smf, a (Pex) (Om) zgârcit. 13 a (Nob; d. obiecte) Economisit. 14 a (Rar) Cu măsură Si: moderat, echilibrat, măsurat. 15 a (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor; înv) Care exprimă cumpătare, chibzuință, măsură.[1]
8. [CADE] * ECONOM, Ⓟ ICONOM I. sm. 1 Îngrijitorul veniturilor unei mănăstiri, unei episcopii sau unei mitropolii: iconomul iaste de ține toate cîștigările besericii, tocmește și casa arhierului și biserica (PRV.-MB.) ¶ 2 Cel însărcinat cu cheltuelile și administrația unei instituții, unui internat, etc.: ~ul spitalului ¶ 3 Administratorul averii cuiva: Fă tu ce vei vrea cu dingii, fii și economul meu (PANN) ¶ 4 Gospodar; ~ de vite, crescător de vite, cel ce se ocupă cu creșterea vitelor ¶ 5 Om econom, păstrător. II. adj. 1 Păstrător, strîngător, care cheltuește cu măsură, cumpănit în cheltueli: omul nu trebuie să fie... nici prea iconom nici prea galantom (PANN) ¶ 2 Ⓕ Cumpătat: a fi ~ de laude, de vorbe, a lăuda puțin, a vorbi puțin [ngr. οίκόνομος și fr. économe].
9. [CADE] *ECONOM, pop. ICONOM I. sm. 1 Îngrijitorul veniturilor unei mănăstiri, unei episcopii sau unei mitropolii: iconomul iaste de ține toate cîștigările besericii, tocmește și casa arhiereului și biserica PRV.-MB. ¶ 2 Cel însărcinat cu cheltuelile și administrația unei instituțiuni, unui internat, etc.: ~ul spitalului ¶ 3 Administratorul averii cuiva: Fă tu ce vei vrea cu dînșii, fii și economul meu PANN. ¶ 4 Gospodar; ~ de vite, crescător de vite, cel ce se ocupă cu creșterea vitelor ¶ 5 Om econom, păstrător. II. adj. 1 Păstrător, strîngător, care cheltuește cu măsură, cumpănit în cheltueli: omul nu trebue să fie... nici prea iconom nici prea galantom PANN. ¶ 2 Fig. Cumpătat: a fi ~ de laude, de vorbe, a lăuda puțin, a vorbi puțin [ngr. οίχόνομος și fr. économe].
10. [DEX '98] ECONOM, -OAMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.
11. [DLRLC] ECONOM2, -OAMĂ, economi, -oame, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. V. administrator. Cît te fericesc că ai întîlnit... pe acest vrednic econom. GALACTION, O. I 239. – Variantă: iconom, -oamă (CONTEMPORANUL, III 616) s. m. și f.
12. [DLRM] ECONOM, -OAMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economiei, care cheltuiește cu cumpătare; strîngător; cumpătat. ♦ (Peior.) Zgîrcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc. – Fr. économe (< gr.).
13. [DN] ECONOM, -OAMĂ s.m. și f. Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri; iconom. ♦ Administrator. [Cf. fr. économe, ngr. oikonomos].
14. [MDN '00] ECONOM, -OAMĂ I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe)
15. [Șăineanu, ed. VI] econom m. 1. cel însărcinat cu cheltuielile de casă, administrator sub raportul material: econom de spital, de liceu; 2. îngrijitorul veniturilor unei mânăstiri, episcopii sau mitropolii: economul chinoviei BĂLC.; 3. gospodar de sine stătător, cel ce are car, plug și vite proprii. [Și iconom: gr. mod.]. ║ a. și m. care nu face cheltuieli nefolositoare.
16. [Scriban] *económ, -oámă s. (vgr. oikonómos, d. oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. V. nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc. (V. preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după ngr.).
17. [DOOM 3] econom adj. m., s. m., pl. economi; adj. f., s. f. econoamă, pl. econoame
18. [DOOM 2] econom adj. m., s. m., pl. economi; adj. f., s. f. econoamă, pl. econoame
19. [IVO-III] econom, -noamă.
20. [DER] econom (economi), s. m. – 1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (Adj.) Care face economii, strîngător. – Var. iconom (sensul 2). Ngr. οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul fr. économe. – Der. economisi (var. iconomisi), vb. (a face economii), din ngr. οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, cf. sp. economizar, fr. économiser; și din fr. economat, s. n.; economic, adj.; economie, s. f.; economist, s. m.
21. [D.Religios] iconom, iconomi s. m. 1. Intendent sau administrator de bunuri particulare sau publice, despre care dau socoteală stăpânilor lor; econom. 2. Titlu onorific care se dă preoților pentru activitatea pastorală deosebită. ◊ Iconom stavrofor = iconom care poartă pe piept o cruce ca recunoaștere a activității sale deosebite pe tărâm pastoral. (Sens biblic) Iconom al tainelor lui Dumnezeu = nume dat în sens metaforic apostolilor și preoților ca păstrători și săvârșitori ai sfintelor taine, nu numai ca propovăduitori. – Din gr. ikonomos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL