1. [DEX '09] ICONAR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar.
2. [MDA2] iconar sm [At: MARDARIE, L. 152 / Pl: ~i / E: icoană + -ar] 1 Pictor de icoane (1). 2 (Rar) Vânzător de icoane (1).
3. [CADE] ICONAR sm. Zugrav sau vînzător de icoane.
4. [DLRLC] ICONAR, iconari, s. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor.
5. [Șăineanu, ed. VI] iconar m. zugrav sau negustor de icoane.
6. [Scriban] iconár m. (d. icoană). Făcător saŭ vînzător de icoane: mulțĭ agențĭ panslaviștĭ cutreĭeraŭ satele Moldoveĭ prefăcuțĭ în iconarĭ.
7. [DOOM 3] iconar s. m., pl. iconari
8. [DOOM 2] iconar s. m., pl. iconari
9. [DE] ICONÁR (< icoană) s. m. 1. Meșter de icoane. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. 3. Membru al unui grup literar din Bucovina format în anii ’30, de Mircea Streinu. A editat revista „Iconar” (1935-1937).
10. [Argou] iconar, iconari s. m. (intl.) falsificator de acte.
11. [DRAM 2021] iconár, iconari, s.m. Pictor de icoane. ■ (onom.) Iconari, poreclă pentru locuitorii din Văleni: „Vălenarii erau porecliți iconari. Că tot ceva mut s-o dus la o comândare (= înmormântare) și, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă” (Ion Godja Oul, din Văleni). – Din icoană + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] iconar, iconari, s.m. – Pictor de icoane. ♦ (onom.) Iconari, poreclă pentru locuitorii din Văleni-Maramureș: „Vălenarii erau porecliți iconari. Că tot ceva mut s-o dus la o comândare (= înmormântare) și, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă” (Ion Godja Oul, din Văleni). – Din icoană (< sl. ikona) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).
13. [DRAM] iconar, -i, s.m. – 1. Pictor de icoane. 2. Poreclă pentru locuitorii din Văleni-Maramureș: „Vălenarii erau porecliți iconari. Că tot ceva mut s-o dus la o comândare (= înmormântare) și, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă” (Ion Godja Oul, din Văleni). – Din icoană (< sl. ikona) + -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL