1. [DEX '09] IBOVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĭnikŭ.
2. [MDA2] ibovnic, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. 5/2 / V: (îrg) ~ohnic, ~omnic, iub~ / Pl: ~ici / E: vsl любовникъ] (Pop) 1 Iubit. 2 Amant.
3. [CADE] IBOVNIC sm., IBOVNICĂ (pl. -ce) sf. lubit(ă), drăguț(ă), amorez (amorează): muierea făcuse pregătirile ce arătai, așteptînd să-i vie ibovnicul (ISP.) [vsl. ljubovĭnikŭ].
4. [DLRLC] IBOVNIC, -Ă, ibovnici,-e, s. m. și f. (Popular) Amant(ă), iubit(ă). Ai fi zis că poposește... la o fostă ibovnică. GALACTION, O. I 268. Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157. De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ți-oi spune. ALECSANDRI, T. I 335.
5. [Șăineanu, ed. VI] ibovnic m. drăguț, iubit: ibovnicul nu ti-oiu spune AL. [Bulg. LIBOVNIK].
6. [Scriban] ibóvnic, -ă s. (vsl. lĭubovĭnikŭ, d. lĭubovĭ, ĭubire; bg. lĭubovnik și li-, amant; rus. lĭu-. V. ĭubesc). Pop. Amant, amantă. – Și ibómnic (vest). Vechĭ și ibóhnic și libovnic.
7. [MDA2] ibohnic, ~ă smf vz ibovnic
8. [MDA2] ibomnic, ~ă smf vz ibovnic
9. [MDA2] iubovnic sm vz ibovnic
10. [CADE] ❍ IBOMNIC... = IBOVNIC...
11. [DOOM 3] ibovnic (pop.) s. m., pl. ibovnici
12. [DOOM 2] ibovnic (pop.) s. m., pl. ibovnici
13. [IVO-III] ibovnic.
14. [DER] ibovnic (ibovnici), s. m. – Iubit, amant. – Var. libovnic, (înv.) iubovnic, ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58), cf. bg. libovnik. – Var. ibovnică, s. f. (iubită, amantă). Cf. iubi.
15. [DRAM 2021] ibóvnic, ibovnici, s.m. (reg.; înv.) Amant, iubit. – Din sl. ljubovnikǔ (Scriban, DEX, MDA).
16. [DRAM 2015] ibovnic, ibovnici, s.m. – (reg.; înv.) Amant, iubit: „Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fost ibovnică” (Ștețco, 1990: 306). – Din sl. ljubovnikǔ (Scriban; Candrea, DA, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. ljubovi „iubire” (Scriban).
17. [DRAM] ibovnic, -i, s.m. – Amant, iubit: „Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fost ibovnică” (Ștețco 1990: 306). – Din sl. ljubovnikǔ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL