1. [DEX '09] IAȘMAC, iașmace, s. n. (Înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.
2. [MDA2] iașmac sn [At: MACEDONSKI, O. I, 55 / Pl: ~ace, (înv) ~uri / E: tc yaşmak] (Tcî) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața.
3. [CADE] IAȘMAC sbst. Vălul cu care Turcoaicele își acopăr fața: Prin ~ul feței tale Am văzut un foc ceresc (BOL.) [tc.].
4. [DEX '96] IAȘMAC, iașmace, s. n. (Turcism înv.) Văl cu care turcoaicele își acopereau fața. – Din tc. yașmak.
5. [Șăineanu, ed. VI] iașmac n. vălul femeilor orientale: iașmac negru învelește chipu-i dulce și ’ntristat BOL. [Turc. YAȘMAK].
6. [Scriban] *ĭașmác n., pl. e și urĭ (turc. ĭașmak). Vălu cu care musulmanele îșĭ acopere fața. V. cimbir și fachĭol.
7. [MDA2] yașmac s vz iașmac
8. [DOOM 3] iașmac (înv.) s. n., pl. iașmace
9. [DOOM 2] iașmac (înv.) s. n., pl. iașmace
10. [DER] iașmac (iașmacuri), s. n. – Văl cu care își acoperă fața femeile din Orient. Tc. yasmak (Tiktin). Sec. XIX, rar, înv. Cf. ngr. γιασμάϰι.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL