1. [MDA2] iazagiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 87/36 / V: (reg) aza~, ~acgiu, iez~ / Pl: ~ii / E: tc yaziği] (Înv) Secretar turc (într-o cancelarie) Si: (înv) diac, grămătic, logofăt, pisar, uricar.
2. [MDA2] iazacgiu sm vz iazagiu
3. [MDA2] iezagiu sm vz iazagiu
4. [DER] iazagiu (iazagii), s. m. – Condeier, copist. Tc. yazici (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv.
5. [DLRLV] IAZAGIU s.m. (Mold., ȚR) Secretar, scriitor de acte turcești. A Chemîndu-și pre iazagiul de li-au citit fermanul împărătescu. NCL II, 299 cf. PSEUDO-AMIRAS. B: Au făcut și cărți turcești iazagii<i>, de mărturiseală. ANON. BRÎNCOV. Etimologie: tc. yazicı.
6. [DAR] iazagiu, iazagii, s.m. (înv.) secretar turc, diac, grămătic, logofăt, pisar, uricar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL