1. [DEX '09] IATROCHIMIE s. f. Parte a alchimiei care aplica chimia în medicină, considerând procesele fiziologice numai ca fenomene chimice. – Din fr. iatrochimie.
2. [MDA2] iatrochimie sf [At: DN3 / Pl: (rar) ~ii / E: fr iatrochimie] (Liv) Parte a alchimiei care aplica chimia în medicină, considerând procesele fiziologice numai ca fenomene chimice.
3. [DN] IATROCHIMIE s.f. Latură a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei la medicină, considerînd fenomenele vieții ca fenomene chimice. [Pron. ia-, gen. -iei. / < fr. iatrochimie, cf. gr. iatros – medic, fr. chimie – chimie].
4. [MDN '00] IATROCHIMIE s. f. parte a alchimiei care se ocupă cu aplicarea chimiei la medicină. (< fr. iatrochimie)
5. [DOOM 3] iatrochimie (desp. ia-tro-) s. f., art. iatrochimia, g.-d. iatrochimii, art. iatrochimiei
6. [DOOM 2] !iatrochimie (ia-tro-) s. f., art. iatrochimia, g.-d. iatrochimii, art. iatrochimiei
7. [DE] IATROCHIMÍE (< fr.; {s} gr. iatros „medic” + fr. chimie) s. f. Orientare în alchimie care-și propunea combaterea bolilor și realizarea preparatelor medicamentoase, urmărind mai ales obținerea unei substanțe miraculoase (elixirul vieții) care să vindece toate bolile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL