1. [Șăineanu, ed. VI] Ivești m. pl. târg în jud. Tecuci: 2400 loc. Stațiune de cale ferată.
2. [DEX '09] IVI, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-odată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.
3. [MDA2] imvi v vz ivi
4. [MDA2] iuvi v vz ivi
5. [MDA2] ivi [At: COD. VOR. 77/12 / V: (reg) imvi, (înv) iuvi / Pzi: ivesc / E: vsl ꙗвити] 1 vt (Înv) A scoate ceva la lumină. 2 vt (Înv) A pune ceva în evidență. 3 vt (Înv) A aduce ceva la cunoștința cuiva. 4 vt (Înv) A demonstra ceva. 5 vr A se arăta brusc. 6 vr A se arăta dintr-o ascunzătoare. 7 vr (Înv) A se da de gol. 8 vr A se manifesta. 9 vr (Îvr; îlv) A se ~ la cineva A se duce. 10 vr (Îvr; îal) A se prezenta. 11 vr (Înv; îe) A se ~ pre sine A se declara. 12 vr (Îe) A se ~ între obraze A se vedea la față.
6. [CADE] † IUVI = IVI.
7. [CADE] IVI (ivesc) I. vb. tr. A da pe față, a arăta, a da la iveală, a lăsa să se vadă. II. vb. refl. A ieși la iveală, a se arăta, a apărea: pe malul stîng, căsuțe albe se ivesc dintre copaci (VLAH.); Cine ești? cum îndrăznești Gol aici să te ivești? (DON.) [vsl. javiti].
8. [DEX '98] IVI, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta, a apărea (dintr-o dată, pe neașteptate), a ieși la iveală, a se descoperi. – Din sl. javiti.
9. [DLRLC] IVI, ivesc, vb. IV. Refl. A se arăta (pe neașteptate sau ieșind dintr-un loc ascuns), a apărea (dintr-o dată sau întîia oară), a ieși în văzul tuturor. Stoluri de rațe se iveau în văzduh, ca niște ciocane de lemn aruncate-n sus. ARGHEZI, P. T. 160. E duminică. Din vale Se ivesc răzleți flăcăi. COȘBUC, P. I 263. Începea a se ivi soarele dintre nori. CREANGĂ, A. 34. Cînd prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vară, Mi-i ținea de subsuoară, Te-oi ținea pe după gît. EMINESCU, O. I 55. ♦ Tranz. (Învechit) A arăta. Fetele tinere ivesc fețele rumene ca mărul prin obloanele deschise ale ferestrelor cu gratii. EMINESCU, N. 51.
10. [Șăineanu, ed. VI] ivì v. 1. a ieși la lumină, a apare; 2. a scoate la iveală, a arăta: fetele tinere ivesc fețele rumene EM. [Slav. ĬAVITI, a arăta].
11. [Scriban] ĭuvésc, V. ivesc.
12. [Scriban] ivésc (mă) v. refl. (vsl. ĭaviti, a arăta. V. privesc, aĭevea). Mă arăt, apar, încep a mă vedea: luna se ivi dintre brazĭ. – Maĭ vechĭ și a se ĭuvi.
13. [DOOM 3] ivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ivesc, 3 sg. se ivește, imperf. 1 sg. mă iveam; conj. prez. 1 sg. să mă ivesc, 3 să se ivească; imper. 2 sg. afirm. ivește-te; ger. ivindu-mă
14. [DOOM 2] !ivi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ivește, imperf. 3 sg. se ivea; conj. prez. 3 să se ivească
15. [DER] ivi (ivesc, ivit), vb. – 1. (Înv.) A arăta, a demonstra. – 2. (Refl.) A se arăta, a apărea, a ieși la iveală. – Megl. iavés. Sl. javiti (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 152; Tiktin; DAR), cf. aieve. – Der. iveală, s. f. (apariție; prezență).
16. [DE] IVEȘTI 1. Com. în jud. Galați, la râul Bârlad; 9.593 loc. (1998). Centru viticol și de vinificație. Pomicultură. Stație de c. f. 2. Com. în jud. Vaslui; 4.438 loc. (1998). Biserică de nuiele (1700) reclădită în sec. 19. Biserica Sf. Gheorghe (1840), în satul Ivești.
17. [Onomastic] Iv/ești, -oești v. Ioan V B 9 și Iov I 1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL