1. [DEX '09] IERUNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); brădioară. – Cf. sl. jarenbĭ.
2. [MDA2] ieruncă sf [At: BARONZI, I. L. I, 118 / V: ir~, rie~ / Pl: ~nci / E: nct] 1 (Orn) Găinușă sălbatică, mai mare decât sitarul, cu un cerc roșu în jurul ochilor și moț pe cap. 2 (Orn) Fugău (Tetrao lagopus). 3 (Reg) Varietate de oaie nedefinită mai îndeaproape.
3. [MDA2] iruncă sf vz ieruncă
4. [MDA2] rieruncă sf vz ieruncă
5. [CADE] ❍ IERUNCĂ (pl. -ci) sf. 🐦 Mold. = GĂINUȘĂ-DE-MUNTE: crescută la umbra brazilor... între ierunci și căprioare (GN.); vameșul ne ospătează cu păstrăvi proaspeți și cu ierunci (VLAH.) [comp. vsl. jarebĭ și germ. Rebhuhn].
6. [CADE] IRUNCĂ = IERUNCĂ.
7. [DLRLC] IERUNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele ruginii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, care trăiește în alunișuri (Tetrastes bonasia); Găinușă-de-alun, v. găinușă. Prin frunzare cu răcoare, Zorile au dat în floare Și s-aud țipînd ierunci Printre trunchiurile lungi. DEȘLIU, M. 62. Într-o margine de brădet tînăr săriră ierunci, cîrcîind. SADOVEANU, F. J. 371. Cîte o ieruncă pitulîndu-și puii sub frunze crestate de feregă. C. PETRESCU, R. DR. 6. În județele de munte ale Moldovei... acele pasări, mai mari decît un sitar și împodobite cu sprîncene roșii, ca cocoșii-sălbatici, poartă numele de ierunci. ODOBESCU, S. III 34.
8. [Șăineanu, ed. VI] brădișoară f. pasăre sălbatică, numită în Mold. ieruncă. [Lit. pasăre sălbatică ce petrece prin brădiș].
9. [Șăineanu, ed. VI] ieruncă f. Mold. găinușă (Tetrao tetrix). [Origină necunoscută].
10. [Scriban] ĭerúncă f., pl. ĭ (vsl. ĭarembĭ, rut. órĕabka). Găinușă de munte, gotcă, fr. gelinotte (tétrao bonasia). – În est și iruncă.
11. [Scriban] irúncă, V. ĭeruncă.
12. [DOOM 3] ieruncă s. f., g.-d. art. ieruncii; pl. ierunci
13. [DOOM 2] ieruncă s. f., g.-d. art. ieruncii; pl. ierunci
14. [IVO-III] ieruncă, -ci.
15. [DER] ieruncă (ierunci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.
16. [DE] IERUNCA, Virgil (pe numele adevărat Virgil Untaru) (1920-2006, Lădești, jud. Vâlcea), critic literar și publicist român. Soțul Monicăi Lovinescu. Stabilit în Franța (1947). Redactor cultural al emisiunilor pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze, cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice (CNRS) din Paris. Colaborator la Radio Europa Liberă, cu emisiuni de promovare a valorilor românești autentice și denunțare a compromisurilor cu puterea comunistă. Redactor la revistele „Limite” și „Ethos”. Publică primul studiu despre „Fenomenul Pitești”. Eseuri polemice și recuperatoare („Românește”, „Dimpotrivă”, „Subiect și predicat”, „Semnul mirării”).
17. [DRAM 2015] ieruncă, ierunci, s.f. – (ornit.) Pasăre cu pene roșcate și albe, cu un cerc roșu în jurul ochilor, de origine siberiană (Tetrastes bonasia). În Maramureș, are o răspândire mare la alt. de 400-500 m; preferă pădurile bogate în tufe de alun (Ardelean, Bereș, 2000: 154). – Et. nec. (MDA); cf. sl. jarembǐ „potârniche” (Scriban; Cihac, cf. DER; DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL