1. [MDA2] iefta v vz iepta
2. [Șăineanu, ed. VI] Iefta m. judecător în Izrael, scăpă pe Evrei de sub jugul Amoniților (sec. XIII-lea a. Cr.). El juruise a jertfi lui Dumnezeu pe cine îl va întâmpina mai întâi la întoarcere și propria sa fiică îi ieși înainte.
3. [MDA2] efta2 v vz iepta
4. [MDA2] iepta vr [At: ECONOMIA 184/1 / V: iefta / Pzi: ~tez / E: ml iectare] 1 (Trs; iuz) A se avânta (1). 2 (Trs; iuz) A se reface. 3-4 A se afla (1-2).
5. [CADE] ❍ EFTA (-tez) vb. refl. Olten. A se afla, a se găsi, a se da la iveală: hoții n’au putut fi eftați (CIAUȘ.).
6. [DAR] (i)efta, vb. I refl. (reg.) a se afla; a se ivi.
7. [DAR] iepta pers. 3 sg. iaptă, vb. I refl. (reg.; despre albine) a-și lua avânt, a se avânta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL