[DE] IBRĂILEANU, Garabet (1871-1936, n. Târgu Frumos), critic, istoric literar și romancier român. Prof. univ. la Iași. Colaborează la unele ziare de orientare socialistă (1889-1900); animator al revistei și cenaclului „Viața românească” (1906-1933). Format sub influența criticii sociologice franceze, a lui C. Dobrogeanu-Gherea, a psihologiei voluntariste și, în parte, a narodnicismului rus. Doctrinar al poporanismului literar (până în 1916) și teoretician al specificului național. Aprofundând raportul dintre artă și mediu, a formulat legea selecției literare („Literatura și societatea”). Contribuții la analiza factorilor care au condiționat evoluția culturii române în sec. 19 („Spiritul critic în cultura românească”). Disocieri în planul modalităților epice („Creație și analiză”). Adversar al impresionismului, a practicat o critică explicativă și psihologizantă („Scriitori și curente”, „Studii literare”). Roman de analiză psihologică („Adela”), aforisme („Privind viața”). M. de onoare post-mortem al Acad. (1948).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL