1. [DEX '09] HĂULIRE, hăuliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a hăuli și rezultatul ei; chiuit, hăulit. [Pr.: hă-u-] – V. hăuli.
2. [MDA2] hăulire sf [At: MARIAN, Î. 3 / P: hă-u~ / Pl: ~ri / E: hăuli] 1 Chiuire. 2 Răsunet prelung Si: hăulit (2), hăulitură (2). 3 Cântare cu sunete prelungi, puternice Si: hăulit (3), hăulitură (3). 4 Urlet al lupilor, câinilor etc. Si: hăulit' (4), hăulitură (4).
3. [DEX '96] HĂULIRE, hăuliri, s. f. Acțiunea de a hăuli și rezultatul ei; chiuit, hăulit. [Pr.: hă-u-] – V. hăuli.
4. [DLRLC] HĂULIRE, hăuliri, s. f. Acțiunea de a hăuli și rezultatul ei; chiuit. – Pronunțat: hă-u-.
5. [DEX '09] HĂULI, hăulesc, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre oameni) A chiui (1). ♦ (Despre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung; a hăui, a hui. ♦ Tranz. (Rar) A cânta ceva (prelung, chiuind). [Pr.: hă-u-] – Formație onomatopeică.
6. [MDA2] aoli2 v vz hăuli
7. [MDA2] hăuli1 [At: ALECSANDRI, P. III, 42 / P: hă-u~ / V: aoli, hau~ ~uni, holi / Pzi: ~lesc / E: fo] 1 vi (D. oameni) A chiui. 2 vi (D. sunete) A răsuna prelung. 3 vt (Rar) A cânta ceva cu sunete prelungi, puternice. 4 vi (D. câini, lupi etc.) A urla.
8. [MDA2] hăuni v vz hăuli1
9. [MDA2] holi v vz hăuli1
10. [CADE] HAULI, HĂULI (-lesc) vb. intr. 1 A chiui: Trece hoțul haulind, Pe cărare coborînd (ALECS.); Și flăcăii vin pe luncă Hăulind (COȘB.); toată ziua îmbla și hăulea priu cea săcreată de pădure (RET.) ¶ 2 A cînta: Apoi cînd Românul doina hăulește El pe frunza verde întîiu o numește (DON.); Tu ai fost cu tot uitată În creanga Dumbrăvii-roșii, ce Românul hăulește (STAM.) ¶ 3 A vui: numai Argeșul... trece hăulind pe spintecătura văilor (VLAH.) ¶ 4 A lătra prelung: hăulea cățeaua cea bătrînă (PĂC.) [onom.].
11. [DEX '96] HĂULI, hăulesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui (1). ♦ (Despre voce, zgomote etc.) A răsuna prelung; a hăui, a hui. ♦ Tranz. (Rar) A cânta ceva (prelung, chiuind). [Pr.: hă-u-] – Formație onomatopeică.
12. [DLRLC] HĂULI, hăulesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) A chiui. Se clatină, lung țipă subt povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, V. 71. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțiind; Turmele s-aud mugind, Si flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. Dar lumina amurgește, și plugarii, cătră sat, Hăulind pe lîngă juguri, se întorc de la arat. ALECSANDRI, P. A. 121. ♦ (Despre voce, urlete, zgomote, pocnituri) A răsuna prelung. Lătratul stingher și prelung al cîinelui hăuli în tăcerea de afară ca asupra unui mormînt. DUMITRIU, V. L. 87. A hăulit undeva glas cîntat care li s-a părut celor ce coborau viers al bucuriei. SADOVEANU, N. P. 24. Două focuri pocniră de parcă s-ar fi spart bolta cerului și pe urmă hăuliră sfărîmîndu-se peste muscel. CAMIL PETRESCU, O. I 549. ♦ Tranz. (Neobișnuit; complementul indică un cîntec) A cînta. Călări, hăulind cîntece mai vechi, de vitejie, au plecat rumînii sub steagul răscoalei. STANCU, D. 8. Cînd romînul doina hăulește, El pe frunză verde întîi o numește. DONICI, F. 100. – Pronunțat: hă-u-.
13. [Șăineanu, ed. VI] hăulì v. 1. a striga urlând; 2. a chiui: trece hoțul hăulind AL. [Onomatopee].
14. [Scriban] hăulésc v. intr. (rudă cu haŭ-haŭ, hauĭ, huĭesc, hălălăĭesc, aolesc). Fam. Chiuĭ, strig de bucurie.
15. [DOOM 3] hăulire (pop.) (desp. hă-u-) s. f., g.-d. art. hăulirii; pl. hăuliri
16. [DOOM 2] hăulire (pop.) (hă-u-) s. f., g.-d. art. hăulirii; pl. hăuliri
17. [DOOM 3] hăuli (a ~) (a chiui) (pop.) (desp. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăulesc, 3 sg. hăulește, imperf. 1 hăuleam; conj. prez. 1 sg. să hăulesc, 3 să hăulească
18. [DOOM 2] hăuli (a ~) (pop.) (hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăulesc, imperf. 3 sg. hăulea; conj. prez. 3 să hăulească
19. [DAR] hăuli, hăulesc, vb. IV (reg.) 1. a chiui (de bucurie). 2. (despre câini) a urla, a auli.
20. [DRAM 2021] hăulí, hăulesc, v.i. A chiui: „De câte ori Stan Pătru era bucuros și se apuca să hăulească, brazii de pe stânci tot mai sus se înălțau să vadă pe mândrul cântăreț” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 33). – Onomatopee (Șăineanu, DEX, MDA).
21. [DRAM 2015] hăuli, hăulesc, vb. intranz. – A chiui, a răsuna. – Onomatopee (Șăineanu, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL