1. [MDA2] hătit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hăti] (Reg) 1 Baricadare. 2 Hătire (2). 3 (Pex) Aruncare. 4-6 Hătire (4-6).
2. [MDA2] hătit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hăti] (Reg) 1 Baricadat2. 2 Care este îngrămădit de-a lungul unui drum, spre a-l bloca. 3 Aruncat2. 4 (D. cursul unei ape) Zăgăzuit2. 5 (Fig) Care este trântit într-un loc nepotrivit. 6 (Fig) Care este pus într-o cantitate mai mare decât trebuie.
3. [DEX '09] HĂTI, hătesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zăgăzui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.
4. [MDA2] hăti1 vt [At: ȘEZ. VII, 181 / Pzi: ~tesc / E: ns cf vsl хытити] (Reg) 1 A trage. 2 A scoate.
5. [MDA2] hăti2 vt [At: SBIERA, P. 278/22 / Pzi: ~tesc / E: ucr хатити] (Reg) 1 A baricada. 2 A îngrămădi ceva de-a lungul unui drum, spre a-l bloca. 3 (Pex) A arunca. 4 A zăgăzui cursul unei ape. 5 (Fig) A trânti ceva unde nu-i este locul. 6 (Fig) A pune mai mult decât trebuie.
6. [CADE] ❍ HĂTI (-tesc) vb. tr. Bucov. 1 A iezi, a închide cu un zăgaz, cu o stavilă: a opri curgerea (unei ape), trecerea (pe un drum), a baricada: s’a apucat să hătească Prutul, ca să înnece oamenii (VOR.); începură... să taie copacii... și să-i hătească de-a curmezișul plaiului (MAR.) ¶ 2 A arunca, a asvîrli: o apucă repede de picioare și o hăti în fîntînă (SB.) [rut. hatyty].
7. [DOOM 3] hăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătesc, 3 sg. hătește, imperf. 1 hăteam; conj. prez. 1 sg. să hătesc, 3 să hătească
8. [DOOM 2] hăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hătesc, imperf. 3 sg. hătea; conj. prez. 3 să hătească
9. [DAR] hăti, hătesc, vb. IV (reg., înv.) a trage, a scoate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL