1. [DEX '09] HĂRȚUIALĂ, hărțuieli, s. f. Faptul de a (se) hărțui. [Pr.: -țu-ia-] – Hărțui + suf. -eală.
2. [MDA2] hărțuială sf [At: SEVASTOS, N. 91/31 / P: ~țu-ia~ / Pl: ~ieli / E: hărțui + -eală] 1 Încăierare. 2-5 Hărțuire (2-5).
3. [CADE] HĂRȚUIALĂ (pl. -ieli) sf. Faptul de a (se) hărțui; încăierare: oastea lui Ștefan ieșea... și da Turcilor cîte o ~ bună (ISP.); la hotar, hărțuielile cu Turcii și cu Tătarii nu se mai curmau (VLAH.).
4. [DLRLC] HĂRȚUIALĂ, hărțuieli, s. f. Harță, încăierare. De îndată ce s-au întîlnit cele două cete de nuntași, se începe între ei hărțuiala. SEVASTOS, N. 91.
5. [Scriban] hărțuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hărțui, harță.
6. [DOOM 3] hărțuială s. f., g.-d. art. hărțuielii; pl. hărțuieli
7. [DOOM 2] hărțuială s. f., g.-d. art. hărțuielii; pl. hărțuieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL