1. [MDA2] hărșnit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hărșni] (Reg) 1 Tăiat dintr-o lovitură scurtă. 2 Furat cu rapiditate și abilitate.
2. [MDA2] hărșnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hărșni] (Reg) 1-2 Hărșnire (1-2).
3. [DEX '09] HĂRȘNI, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărști, hârșni vb. IV] – Din harș.
4. [DEX '09] HĂRȘTI vb. IV v. hărșni.
5. [DEX '09] HÂRȘNI vb. IV v. hărșni.
6. [MDA2] hărșni vt [At: SBIERA, R 121 / V: ~ști, hăr~ / Pzi: ~nesc / E: harș] (Reg) 1 A tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă) Si: a reteza. 2 A fura ceva foarte repede și cu abilitate.
7. [MDA2] hărști v vz hărșni
8. [MDA2] hârșni v vz hărșni
9. [CADE] ❍ HĂRȘNI (-nesc) vb. tr. A reteza dintr’odată: ostașii îi hărșnesc și acestuia capul (SB.) [harș].
10. [DEX '96] HĂRȘNI, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza, a tăia ceva (dintr-o lovitură scurtă). 2. A fura ceva (foarte repede, cu abilitate). [Var.: hărști, hârșni vb. IV] – Din harș.
11. [DEX '96] HĂRȘTI vb. IV V. hărșni.
12. [DEX '96] HÂRȘNI vb. IV V. hărșni.
13. [DLRLC] HĂRȘNI, hărșnesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.) 1. A tăia, a reteza ceva (dintr-o lovitură scurtă). Nu tîrziu după aceasta dă să treacă pragul și ficiorul... dar ostașii îi hărșnesc și acestuia capul. SBIERA, P. 121. 2. A lua (ceva) foarte repede; a șterpeli. Cum i-au părut că doarme omul, au și hărșnit botica. SBIERA, P. 198. – Variantă: hărști (SBIERA, P. 116) vb. IV.
14. [DOOM 3] hărșni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnesc, 3 sg. hărșnește, imperf. 1 hărșneam; conj. prez. 1 sg. să hărșnesc, 3 să hărșnească
15. [DOOM 2] hărșni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărșnesc, imperf. 3 sg. hărșnea; conj. prez. 3 să hărșnească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL