1. [DEX '09] HĂRĂZIT, -Ă, hărăziți, -te, adj. 1. Stabilit, hotărât dinainte; destinat (1). 2. (Înv.) Devotat, credincios, fidel. – V. hărăzi.
2. [MDA2] hărăzit2, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, A. I, 3/5 / Pl: ~iți, ~e / E: hărăzi] 1 (Înv) Dăruit2. 2 (Înv) Acordat2. 3 (Înv) Devotat2. 4 Hotărât în vederea unui scop. 5 Dedicat2. 6 Destinat2.
3. [MDA2] hărăzit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hărăzi] 1 (Înv) Donație. 2-3 Hărăzire (2-3). 4 Dedicație. 5 Destinare.
4. [DEX '09] HĂRĂZI, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (Înv.) A dedica, a închina. 2. (Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. – Din sl. harizati.
5. [MDA2] hărăsi2 vti vz hărăzi
6. [MDA2] hărăzi1 vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 94/32 / V: ~si / Pzi: ~zesc / E: vsl харизати] 1 (Înv) A face cuiva o donație Si: (înv) a hărăzui (1). 2 (Înv) A acorda (un titlu, un privilegiu, o distincție etc.) Si: (înv) a hărăzui (2). 3 A hotărî ceva în vederea unui anumit scop Si: (înv) a hărăzui (3). 4 A dedica. 5 A destina.
7. [CADE] HĂRĂZI (-ăzesc) vb. tr. 1 A dărui, a face un dar, o donațiune, a acorda (un drept, etc.): decorația ce-ți hărăzesc... ți-o anin de nas (ALECS.); o să-i dau copilei darul să poată ~ frumusețe ființei care i-o plăcea ei (CAR.) ¶ 2 A închina, a dedica, a consacra: Și această fabulă chiar lor o hărăzesc [ngr. χαρίζω].
8. [DLRLC] HĂRĂZI, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. (Învechit și arhaizant) A destina. Ce transportă, oare, generalul, cu avioanele hărăzite răniților? CAMILAR, N. I 446. Mă uitam în toate părțile, ca să fac mai de aproape cunoștință cu locul hărăzit mie de întîmplare pentru vremelnicul meu popas. HOGAȘ, M. N. 161. ♦ A dedica, a închina. Această fabulă chiar lor o hărăzesc. DONICI, F. 55. 2. (Învechit) A face (cuiva) un dar, o cinste, o donație; a acorda (un drept, un privilegiu etc.). Noul sultan Selim, nevoind să strice voia nici unuia din ai săi puternici viziri, hărăzi lui Mahomet Socoli carte de mazilie pentru Pătru-vodă Șchiopul. ODOBESCU, S. A. 150. Decorația ce-ți hărăzesc... ți-o anin de nas. ALECSANDRI, T. I 48.
9. [Șăineanu, ed. VI] hărăzì v. 1. a dărui: el avea să te hărăzească cu un cal tânăr POP.; 2. a consacra: icoană hărăzită bisericii NEGR. [Gr. mod. HARÍZO].
10. [Scriban] hărăzésc v. tr. (vsl. harizati, harizovati, d. ngr. harizo, vgr. harizomai, dedic, dăruĭesc, d. háris, grație. V. har. Dedic, închin. Consacrez.
11. [DOOM 3] hărăzi (a ~) (a destina) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărăzesc, 3 sg. hărăzește, imperf. 1 hărăzeam; conj. prez. 1 sg. să hărăzesc, 3 să hărăzească
12. [DOOM 2] hărăzi (a ~) (a destina) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărăzesc, imperf. 3 sg. hărăzea; conj. prez. 3 să hărăzească
13. [DER] hărăzi (hărăzesc, hărăzit), vb. – 1. A da, a acorda. – 2. A dedica, a închina. – Mr. hărăsire, hărzire. Ngr. χαρίζω (Murnu 27), în parte prin intermediul sl. charizati. – Der. hărăzeală (var. hărăzitură), s. f. (înv., donație; închisoare); hărăzitor, adj. (care hărăzește). – Cf. har, haram.
14. [DLRLV] HĂRĂZI vb. (Mold.) A dărui. Hărăzit-au locuri domnii cei vechi a boieri, a slujitori. N. COSTIN. Etimologie: sl. harizati. Vezi si hărăzeală, hărăzitor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL