1. [DEX '09] HĂRCĂTI vb. IV v. hărhăti.
2. [MDA2] hărcăti v vz hărhăti
3. [CADE] ❍ HĂRCĂTI (-ătesc) vb. intr. Bucov. A răcni, a striga, a face gură: începea a rîde și a ~ ..., de se răsuna pămîntul (SB.) [harcăt].
4. [DEX '96] HĂRCĂTI vb. IV V. hărhăti.
5. [DEX '09] HĂRHĂTI, hărhătesc, vb. IV Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa. [Var.: hărcăti vb. IV] – Din harhăt.
6. [MDA2] hărhăti [At: CONTEMPORANUL, VII, 386 / V: ~ăți, ~rcăti, hârhăi / Pzi: ~tesc / E: harhăt] 1 vi (Reg; d. mai multe persoane) A vorbi deodată. 2 vi (Reg; d. mai multe persoane) A face larmă. 3 vrr A se certa. 4 vi A încolți cu vorbe rele pe cineva. 5 vi A râde mult de nimica toată. 6 vt (D. câini) A lătra pe cineva mai mulți deodată.
7. [MDA2] hărhăți v vz hărhăti
8. [MDA2] hârhăi v vz hărhăti
9. [CADE] ❍ HĂRHĂTI (-tesc) vb. intr. 1 Mold. Bucov. A face gălăgie, a vorbi mai mulți deodată ¶ 2 A lătra mulți deodată [harhăt].
10. [DEX '96] HĂRHĂTI, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre mai multe persoane) A vorbi deodată, a face larmă. ♦ Refl. recipr. A se certa, a se sfădi. [Var.: hărcăti vb. IV] – Din harhăt.
11. [DLRLC] HĂRHĂTI, hărhătesc, vb. IV. Intranz. (Mold.; despre oameni) A vorbi mai mulți deodată, a face larmă. ♦ Refl. reciproc. A se certa, a se sfădi. (Atestat în forma hărcăti) Hărcătindu-se ei așa, iată că vine dracul cel mai mare între dînșii. SBIERA, P. 300. – Variantă: hărcăti (SBIERA, P. 41) vb. IV.
12. [DOOM 3] hărhăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărhătesc, 3 sg. hărhătește, imperf. 1 hărhăteam; conj. prez. 1 sg. să hărhătesc, 3 să hărhătească
13. [DOOM 2] hărhăti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărhătesc, imperf. 3 sg. hărhătea; conj. prez. 3 să hărhătească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL