1. [DEX '09] HÂRCÂIT s. n. (Pop.) Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăit s. n.] – V. hârcâi.
2. [MDA2] hârcâit1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 62 / Pl: ~uri / E: hârcâit] 1 Hârâire (2). 2-4 Hârcâire (2-4). 5 Expectorație. 6-7 Hârcâire (6-7).
3. [MDA2] hârcâit2, ~ă a [At: MDA ms / Pzi: ~iți, ~e / E: hârcâi] 1 Expectorat. 2 (D. un perete) Zgâriat prin râcâire cu ceva. 3 Frecat (cu nisip).
4. [DEX '96] HÂRCÂIT s. n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăit s. n.] – V. hârcâi.
5. [DEX '09] HĂRCĂIT s. n. v. hârcâit.
6. [MDA2] hărcăit sn vz hârcâit
7. [DLRLC] HĂRCĂIT s. n. v. hîrcîit.
8. [DLRLC] HÎRCÎIT s. n. Faptul de a hîrcîi și zgomotul produs de cel care hîrcîie; horcăit. (Atestat în forma hărcăit) Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. – Variantă: hărcăit s. n.
9. [DOOM 3] hârcâit s. n.
10. [DOOM 2] hârcâit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL