1. [DEX '09] HĂMĂIT, hămăituri, s. n. Lătrat, hămăială, hămăitură. – V. hămăi.
2. [MDA2] hămăit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: hămăi] 1 Hămăire (1). 2 Lătrare.
3. [MDA2] hămăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: hămăi] Pe care îl latră câinii.
4. [CADE] HĂMĂIT sbst. Faptul de a hămăi; lătrat: în ~ul întărîtat al unui cîine, pătrunseră într’o ogradă (sad.).
5. [DLRLC] HĂMĂIT, hămăituri, s. n. Lătrat. Desfătarea de la masa de atunci, din pridvorul hanului, în noaptea cu hămăit de cîini... stăruiește în amintire. PAS, Z. I 45. În hămăitul întărîtat al unui cîne, pătrunseră într-o ogradă. SADOVEANU, O. VII 343. – Pronunțat: -mă-i-.
6. [DEX '09] HĂMĂI, pers. 3 hămăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Prez. ind. și: hămăiește. – Var.: hâmâi vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.
7. [DEX '09] HÂMÂI vb. IV v. hămăi.
8. [MDA2] hămăi vi [At: SADOVEANU, SĂM. II, 261 / V: ~mui, hâmâi / Pzi: p 3 ~ește și hămăie / E: ham4] (D. câini) 1 A emite în mod repetat sunetul „ham”. 2 A lătra.
9. [MDA2] hămui1 v vz hămăi
10. [MDA2] hâmâi vi vz hămăi
11. [CADE] HĂMĂI (-măe, -măește) vb. intr. A lătra, a face ham! un cîine pocîltit mai hămăe și te vestește că e la locaș de om (dlvr.); prinse și el să hămăească și să urle, de răsuna vecinătatea (GN.); ce cățelușă... cînd hămăia, nici nu-i auzeai glasul (ALECS.).
12. [DEX '96] HĂMĂI, pers. 3 hămăie (hămăiește), vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Var.: hâmâi vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.
13. [DEX '96] HÂMÂI vb. IV V. hămăi.
14. [DLRLC] HĂMĂI, pers. 3 hămăie și hămăiește, vb. IV. Intranz. (Despre cîini) A lătra. Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. – Variantă: hîmîi (DELAVRANCEA, S. 6) vb. IV.
15. [DLRLC] HÎMÎI vb. IV v. hămăi.
16. [Șăineanu, ed. VI] hămăì v. Mold. a lătra: cănd hămăià, nu-i auziai glasul AL. [V. ham!].
17. [Scriban] hămăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. ham-ham; rus. gámkatĭ). Fam. Latru, maĭ ales fără motiv apropiat, cum fac cîniĭ la lună.
18. [DOOM 3] hămăit s. n., pl. hămăituri
19. [DOOM 2] hămăit s. n., pl. hămăituri
20. [DOOM 3] hămăi (a ~) (a lătra) vb., ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 pl. hămăiau; conj. prez. 3 să hămăie
21. [DOOM 2] hămăi (a ~) vb., ind. prez. 3 hămăie, imperf. 3 sg. hămăia; conj. prez. 3 să hămăie
22. [IVO-III] hămăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL