1. [DEX '09] HĂLPĂI, hălpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. – Cf. bg. hlapam, sb. hlapiti.
2. [MDA2] hălpăi vt [At: CADE / V: ~lăpi, ~ăni / Pzi: ~esc și hăl~ / E: ns cf bg хлапам, srb hlapiti] (Reg) (A mânca sau) a bea repede și lacom, cu zgomot Cf hali, hăpăi.
3. [CADE] ❍HĂLPĂI (-ăesc, -ăiu) vb. tr. A mînca sau bea repede, cu lăcomie (r.-cod.) [srb. hlapiti]
4. [DEX '96] HĂLPĂI, hălpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea repede și cu lăcomie. – Cf. bg. hlapam, scr. hlapiti.
5. [MDA2] hălăpi v vz hălpăi
6. [MDA2] hălpăni vt vz hălpăi
7. [DOOM 3] hălpăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. hălpăi, 3 hălpăie, imperf. 1 hălpăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să hălpăi, 3 să hălpăie
8. [DOOM 2] hălpăi (a ~) (pop.) vb., ind. 3 prez. hălpăie, imperf. 3 sg. hălpăia; conj. prez. 3 să hălpăie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL