1. [DEX '09] HĂITUȘCĂ, hăituște, s. f. (Fam.) Fată cu purtări rele, desfrânate. – Haită + suf. -ușcă.
2. [MDA2] hăitușcă sf [At: BUL. FIL. XI-XII, 473 / Pl: ~ști și ~ște / E: haită + -usca] 1-6 (Șhp) Haită (8,11-12) (mică) Si: ștrengăriță (1-6). 7 (Mol) Fată șireată și frumoasă. 8 Ștrengăriță.
3. [CADE] ❍HĂITUȘCĂ sf. Mold. dim. HAITĂ4: și asta are să fie o ~ (sad.).
4. [DEX '96] HĂITUȘCĂ, hăituște, s. f. Fată cu purtări rele, desfrânate. – Haită + suf. -ușcă.
5. [DLRLC] HĂITUȘCĂ, hăituște, s. f. Fată șireată și frumoasă; ștrengărită. Vinovată mai ales trebuie să fie hăitușca asta de fată care trage cu coada ochiului în toate părțile. SADOVEANU, B. 18. – Pronunțat: hăi-.
6. [DOOM 3] hăitușcă (fam.) s. f., g.-d. art. hăituștei; pl. hăituște
7. [DOOM 2] hăitușcă (fam.) s. f., g.-d. art. hăituștei; pl. hăituște
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL