1. [DEX '09] HĂITUIALĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.
2. [MDA2] hăituială sf [At: ALECSANDRI, ap. CADE / V: hui~ / Pl: ~ieli / E: hăitui1 + -eală] 1-8 Hăituire (1-8).
3. [CADE] HĂITUIALĂ sf. 🔫 Faptul de a hăitui; goană vînătorească: îs cuprins din toate părțile ca un lup la ~ (ALECS.).
4. [DLRLC] HĂITUIALĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui (1); goană după vînat; bătaie (II 1). Unii armați cu bețe pentru hăituială, alții cu puști pentru vînat. La TDRG. – Pronunțat: hăi-.
5. [Scriban] hăĭtuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hăitui, goană.
6. [MDA2] huituială sf vz hăituială
7. [Șăineanu, ed. VI] hăitueală f. goană vânătorească.
8. [DOOM 3] hăituială s. f., g.-d. art. hăituielii; pl. hăituieli
9. [DOOM 2] hăituială s. f., g.-d. art. hăituielii; pl. hăituieli
10. [MDO] hăituială
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL