1. [DEX '09] HĂINUȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină; hăinișoară. – Haină + suf. -uță.
2. [MDA2] hăinuță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / E: haină + -uță] 1-6 (Șhp) Haină (1) (mică) Si: hăinică (1-6), hăinicea (1-6), hăinișoară (1-6), hăiniță (1-6), hăinucă (1- 6). 7 (Olt#) Vestă țărănească țesută din lână colorată, brodată cu mărgele.
3. [CADE] HĂINUȚĂ (pl. -țe) sf. 👕 dim. HAINĂ: li s’a remandat... să păzească hăinuțele (vlah.).
4. [DLRLC] HĂINUȚĂ, hăinuțe, s. f. Diminutiv al lui haină. Apare din nou la fereastră, pe umeri cu o hăinuță de mătase albă și puf. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Au apărut doi copilași blonzi, în hăinuțe de catifea. SAHIA, U.R.S.S. 7. – Pronunțat: hăi-.
5. [Scriban] hăĭnúță f., pl. e. Haĭnă mică.
6. [DOOM 3] hăinuță s. f., g.-d. art. hăinuței; pl. hăinuțe
7. [DOOM 2] hăinuță s. f., g.-d. art. hăinuței; pl. hăinuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL