1. [MDA2] hăcăi vt [At: ALECSANDRI, T. 346 / Pzi: p 3 ~ește / E: fo] (Reg) A măcăi.
2. [CADE] HĂCĂI (-ăește) vb. intr. 🐦 A măcăi (vorb. de rațe)
3. [MDA2] măcai v vz măcăi
4. [MDA2] măcăcăi v vz măcăi
5. [MDA2] măcăi vi [At: COSTINESCU / V: (pop) macai, (reg) mac~, ~cai, măcăcăi, mâcai, mâc~, mâcâi / Pzi: 3 măcăie, ~ește / E: mac1 + -ăi] 1 (D. rațe, imp d. gâște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăli, a măcăni (1). 2 (Fig; d. armele de foc) A produce un zgomot scurt și sacadat Si: a pocni. 3 (Fig; prt; d. oameni) A trăncăni. 4 (Reg; d. broaște) A orăcăi.
6. [MDA2] mâcăi v vz măcăi
7. [Scriban] hăcăĭésc, V. măcăĭesc.
8. [Scriban] măcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mac-mac). Strig ca rața. – Și hăcăĭesc în nord; în vest măcăn, a -í: rața măcăne (Ĭov. 207).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL