1. [DEX '09] HĂBĂUCI, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) năuci. [Pr.: -bă-u-] – Din hăbăuc.
2. [MDA2] hăbăuci [At: CALENDARIU (1814) ap. DA ms / V: ~beci, ~beteci / Pzi: ~ucesc / E: hăbăuc] 1-2 vti A înnebuni. 3-4 vtr A (se) prosti. 5-6 vtr A (se) zăpăci.
3. [MDA2] hăbeci v vz hăbăuci
4. [MDA2] hăbeteci v vz hăbăuci
5. [CADE] HĂBĂUCI (-cesc) vb. tr. și refl. A (se) tîmpi, a (se) năuci, a (se) face hăbăuc: începu muierea să strige că i s’a hăbăucit bărbatul (rv.-crg.).
6. [DLRLC] HĂBĂUCI, hăbăucesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A năuci, a zăpăci; p. ext. a prosti.
7. [Scriban] hăbăucésc v. tr. Prefac în hăbăuc.
8. [DOOM 3] hăbăuci (a ~) (reg.) (desp. -bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucesc, 3 sg. hăbăucește, imperf. 1 hăbăuceam; conj. prez. 1 sg. să hăbăucesc, 3 să hăbăucească
9. [DOOM 2] hăbăuci (a ~) (reg.) (-bă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăbăucesc, imperf. 3 sg. hăbăucea; conj. prez. 3 să hăbăucească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL