1. [Scriban] habadíc n., pl. urĭ (var. din hăbîdiĭ). Trans. Mold. Pl. Sfărămăturĭ, uscăturĭ (vreascurĭ, surcele, așchiĭ), resturĭ, lucru prost, bracurĭ. – Și hapaticurĭ (rev. I. Crg. 2, 219 și 8, 21 și Șez. 30, 167), hebeltĭucurĭ. (Neam. Rom. Pop. 4,555), hebeticurĭ, (rev. I. Crg. 4, 251), hăbetĭucurĭ, hăbătĭucurĭ și hăbădicurĭ. V. hăgheacurĭ.
2. [Scriban] hăbădíc, hăbătĭúc, V. habadic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL