1. [DEX '09] HOMOMORFISM s. n. (Mat.) Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică. [Var.: omomorfism s. n.] – Din fr. homomorphisme.
2. [MDA2] homomorfism sn [At: DEX / V: om~ / Pl: ~e / E: fr homomorphisme] (Mat) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică Si: automorfîsm.
3. [DN] HOMOMORFISM s.n. (Mat.) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi cu aceeași structură; automorfism. [Var. omomorfism s.n. / < fr. homomorphisme].
4. [MDN '00] HOMOMORFISM s. n. (mat.) corespondență univocă între două mulțimi cu aceeași structură algebrică. (< fr. homomorphisme)
5. [DEX '09] OMOMORFISM s. n. v. homomorfism.
6. [MDA2] omomorfism sn vz homomorfism
7. [DN] OMOMORFISM s.n. v. homomorfism.
8. [DOOM 3] homomorfism s. n.
9. [DOOM 2] homomorfism s. n.
10. [DE] HOMOMORFÍSM (< fr.; {s} homo- + gr. morphe „formă”) s. n. 1. (MAT.) Aplicație între două structuri algebrice, de ex. grupurile (G, +) și (G’, +), cu proprietatea φ(x + y)= φ(x) x φ(y), oricare ar fi elementele x și y din G. Sin. morfism, omomorfism. 2. H. de automate = ansamblu de două automate a căror funcționare are la bază această proprietate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL