1. [DEX '09] OMOFORM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. homoforme.
2. [MDA2] omoform, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr homoforme] (D. forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare.
3. [DEX '98] OMOFORM, -Ă, omoformi, -e, adj. (Despre forme ale unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. – Din fr. homoforme.[1]
4. [DN] OMOFORM, -Ă adj. (Despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) Care coincide ca pronunțare. [Var. homoform, -ă adj. / < fr. homoforme, rus. omoform].
5. [MDN '00] OMOFORM, -Ă adj. (despre unele forme izolate, din cadrul unor părți de vorbire diferite) care coincide formal. (< fr. homoforme)
6. [MDA2] homoform, ~ă a vz omoform
7. [DN] HOMOFORM, -Ă adj. v. omoform.
8. [DOOM 3] omoform adj. m., pl. omoformi; f. omoformă, pl. omoforme
9. [DOOM 2] omoform adj. m., pl. omoformi; f. omoformă, pl. omoforme
10. [DTL] OMOFORM, -Ă adj. (< fr. homoforme, rus. omoform): în sintagma cuvânt omoform (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL