1. [Șăineanu, ed. VI] holteiu m. Mold. flăcău: când eram holteiu. [Pol. HULTAĬ, vagabond].
2. [DEX '09] HOLTEI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din ucr. holtjaj.
3. [MDA2] holtei1 [At: NECULCE, ap. LET. II, 459/3 / Pl: ~ / E: ucr холтяй „om desfrânat”] 1 sm Bărbat tânăr neînsurat Si: frașcău, holter, junișan Cf becher1 burlac1 (1), celibatar. 2 sm (Îs) ~ tomnatec Bărbat vârstnic neînsurat. 3 a (Îs) Fecior ~ Flăcău. 4 a (Îs) Borș ~ Borș fără legume. 5 sm (Înv; îe) ~ de câine Câine fără stăpân.
4. [DLRLC] HOLTEI1, holtei, s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, celibatar, becher. Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29. Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287. Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199. ♦ Tînăr bun de însurat. Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42.
5. [Scriban] holtéĭ m., pl. tot așa (pol. hultaj, vagabond. Cp. și cu rus. holostóĭ, holteĭ). Est. Burlac, celibatar.
6. [IVO-III] holteiu, -tei.
7. [DOOM 3] holtei2 s. m., pl. holtei, art. holteii
8. [DOOM 2] holtei1 s. m., pl. holtei, art. holteii
9. [MDO] holtei
10. [DER] holtei (holtei), s. m. – Burlac. Pol. hultaj, rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din rus. cholostyĭ „burlac”. – Der. holteiesc, adj. (de burlac); holteie, s. f. (burlăcie); holtei, vb. (a trăi ca holtei).
11. [DLRLV] HOLTEI s.m. (Mold., Trans. N) Bărbat tînăr necăsătorit. A: Holteii cei cu părinți să dea cîte cincizeci și cinci de părale. NECULCE. Fiind ficiori mari holtei și foarti isteți din fire. H 17792, 91r. C: Cîntece cîmpenești . . . făcute de un holtei. . . pintru voia fetilor. CÎNTECE (titlu); cf. CÎNTECE, 8r. Etimologie: ucr. holtjaj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL