1. [MDA2] holban sm [At: COSTINESCU / Pl: ~i / E: holba + -an] 1-4 (Gmț) Persoană care se holbează (4-7) Si: (reg) holbitură (1-4).
2. [DE] HOLBAN, Anton (1902-1937, n. Huși), scriitor român. Colaborator la „Sburătorul. ”Evocări ale copilăriei și adolescenței („Romanul lui Mirel”); notații portretistice inspirate de mediul liceelor provinciale („Parada dascălilor”). Analist lucid al dragostei și al neliniștii intelectuale (romanele „O moarte care nu dovedește nimic”, „Ioana”, „Jocurile Daniei”, nuvelele „Conversații cu o moartă” și „Bunica se pregătește să moară”), a avut o contribuție notabilă la dezvoltarea prozei psihologice românești. Comentarii critice.
3. [DE] HOLBAN, Ion (1916-1995, n. Huși), psiholog român. Cercetări experimentale și aplicate în domeniul psihologiei feroviare și al orientării profesionale („Probleme de psihologia muncii”, „Laboratorul școlar de orientare”, „Teste de cunoștințe”).
4. [DE] HOLBAN 1. Ștefan H. (1869-1939, n. Vaslui), general și om politic român. În primul Război Mondial a comandat Divizia 9 în Dobrogea și Divizia 2 în Moldova (1917). În 1918-1919, a comandat Divizia 6 în Transilvania și Ungaria, până la ocuparea Budapestei, al cărei guvernator militar a fost în perioada 1919-1920. Ministru de Război (1921-1922). membru al P.N.Ț. (din 1928). 2. Maria H. (1901-1991, n. București), istoric român. Fiica lui H. (1). M. coresp. al Acad. (1990). Specialistă în paleografie latină și în limba textelor latine medievale. Editor și coordonator și al unor importante corpus-uri de documente („Documente privind istoria României”, seria „Transilvania” și „Călători străini despre Țările Române”, vol. I-IV). Autoare a lucrărilor „Din cronica relațiilor româno-ungare în sec. XIII-XIV”, „Istoria raporturilor româno-maghiare”.
5. [DRAM 2021] holbán, holbani, adj., s.m. Persoană cu ochi mari. ■ (onom.) Holban, poreclă în Dragomirești. – Din holba + suf. -an (MDA).
6. [DRAM 2015] holban, holbani, s.m. – Persoană cu ochi mari (Hotea, 2006). ♦ (onom.) Holban, poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998). – Din holba (< lat. volvere „a cădea; a răsuci; a încolăci”) + suf. -an (MDA).
7. [DRAM] holban, -i, s.m. – Persoană cu ochi mari (Hotea 2006). Holban, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din holba „a face ochii mari, a se zgâi” (< lat. volvere).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL