1. [DEX '09] HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).
2. [DEX '09] HODOROG1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodoronc interj.] – Onomatopee.
3. [MDA2] hodorog2, ~oagă [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).
4. [MDA2] hodorog3, ~oagă sn[1] [At: DA ms / V: ~ob, ~oabă / Pl: ~oage / E: nct] 1 (Pes) Coș înalt fără fund întrebuințat la prinderea peștelui din apă mică. 2 (Min; îf ~oabă) Ascensor cu care se coboară în mină.
5. [MDA2] hodorog1 i [At: CREANGĂ, P. 34 / V: ~ob, ~sc, ~nc, odoronc / E: fo] Cuvânt care imită un: 1 Zgomot produs de căderea sau de ciocnirea unor obiecte tari. 2 Zgomot al mersului zdruncinat al unui vehicul (defect). 3 Zgomot produs de funcționarea unui mecanism (stricat).
6. [DEX '96] HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).
7. [DLRLC] HODOROG2, hodorogi, s. m. Epitet injurios dat unui bătrîn care abia se mai ține pe picioare; căzătură, ramolit. Ciolane de hodorog bătrîn... butuci, nu picioare! – se înciudă moșneagul pe sine. MIHALE, O. 365. Pleacă d-aici... hodorogule... mai mă întrebi și al cui sînt? PREDA, Î. 37. Și un hodorog ca socru-său avea să i se împotrivească! GÎRLEANU, N. 31. Ah, hodorog șiret, că n-am știut! întîi pe tine te-aș fi răpus! DELAVRANCEA, S. 250.
8. [DLRLC] HODOROG1 interj. (Și în forma hodoronc) Onomatopee care redă zgomotul produs de căderea sau ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul pe un drum rău etc. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. Deodată, numai ce hodorog! leagănul cu piatra, jos. ȘEZ. II 54. ◊ (În corelație cu «tronc», exprimă o izbitură sau începutul, alteori sfîrșitul unei căderi) Și boii, spărieți, pornesc ca niște zmei; Însă deodată hodoronc! Dăm într-un șanț cu toții tronc! ALECSANDRI, T. I 351. Vai de tine! de trăsură! De voiești primblare... tronc? Dinții toți îți sar din gură Într-un veșnic hodoronc! id. ib. 149. ◊ Expr. Hodoronc- (sau, rar, hodorog-)tronc, se spune cînd cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau spune o vorbă deplasată. Și hodoronc-tronc, ca din senin... s-auzea o gălăgie, un vuiet. DELAVRANCEA, la TDRG. Îmi istorisi un amor al lui, un fel de nuvelă nesărată și banală, care se isprăvea printr-un «Adio» ce cădea așa, hodoronc-tronc, fără nici un motiv. VLAHUȚĂ, O. A. 193. Trîntește vorba Hodorog-tronc ca o roată. PANN, P. V. I 9. – Variantă: hodoronc interj.
9. [Șăineanu, ed. VI] hodorog! int. exprimă sgomotul ce fac lucrurile învechite: hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo... carul se strică CR. ║ n. V. hodoroagă. [Onomatopee].
10. [Scriban] 1) hodoróg m. (din hodorogesc). Fam. Om hodorogit: un hodorog de moșneag, măĭ hodorogule!
11. [DEX '09] HODORONC interj. v. hodorog1.
12. [MDA2] hădorog, ~ragă sn, sf vz hodorog2
13. [MDA2] hodoroabă1 sf [At: ALRM II/I, h. 296 / Pl: ~be / E: nct] (Reg) Coșarcă.
14. [MDA2] hodorob1 sn vz hodorog1
15. [MDA2] hodorob2, ~oabă sn, sf vz hodorog3
16. [MDA2] hodoronc i vz hodorog1
17. [MDA2] hodorosc i vz hodoronc1
18. [MDA2] odorog2 sn vz hodorog2
19. [CADE] ODOROAGĂ... 👉 HODOROAGĂ...
20. [CADE] ODORONC = HODORONC.
21. [DLRLC] HODOROAGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (mai ales vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.
22. [DLRLC] HODORONC interj. v. hodorog1.
23. [DLRM] HODOROAGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrîne și ramolite. – Din hodorog2.
24. [Șăineanu, ed. VI] hodoroagă f. 1. lucru vechiu și stricat: o hodoroagă de căruță ISP.; 2. (ironic) căzătură de om: hodoroagă bătrână; 3. fam. toacă gură. [V. hodorog].
25. [Șăineanu, ed. VI] hodoronc! int. exprimă sunetul unui lucru ce cade cu vuet: hodoronc tronc! ║ n. flecărie continuă: întrun veșnic hodoronc Al. [V. hodorog].
26. [Scriban] hodoroágă f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealtă, mașină saŭ femeĭe hodorogită: o hodoroagă de căruță, de babă. V. cotoroanță și daradaĭcă.
27. [Scriban] hodorónc saŭ hodorónc trónc (d. a hodorogi și infl. de tronc) interj. care arată căderea unuĭ lucru greŭ care se rostogolește: De odată aud „hodoronc tronc”! Ce era? Căzuse dulapu cu toate oalele! Arată și surpriza din cauza uneĭ vorbe nepotrivite, ca și tronc singur: Hodoronc tronc! Mult te-aĭ gîndit pîn’aĭ vorbit? S. n. Hodorogeală, flecărire continuă: a o duce tot într’un hodoronc.
28. [DOOM 3] hodorog2 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorogi
29. [DOOM 3] hodorog1 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage
30. [DOOM 2] hodorog2 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage
31. [DOOM 2] hodorog1 (persoană) (fam.) s. m., pl. hodorogi
32. [DOOM 3] hodoroagă (persoană; obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage
33. [DOOM 3] hodoronc interj.
34. [DOOM 2] hodoroagă (persoană, obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage
35. [DOOM 2] !hodoronc interj.
36. [IVO-III] hodoroagă, -ge.
37. [GER] hodorog, hodoronc, hodorogi După TDRG este vorba de o interjecție hodorog, din care s-a dezvoltat un substantiv hodorog, hodoroagă, apoi (ce e drept Tiktin nu o spune direct) verbul a hodorogi. Pentru etimologie, TDRG trimite la magh. hadaró „îmblăciu”, „”palavragiu„. Se-parat este inserat hodoronc-tronc, fără etimologie. DA merge cam pe aceeași linie, numai că precizează că hodorogi e derivat de la hodorog, iar pe acesta îl compară și cu magh. hadarni ”a da în dreapta și în stînga„, ”a flecări„; cît despre hodoronc-tronc, acesta este considerat o variantă a lui hodorog. CADE și DLRM nu aduc nimic nou în această chestiune. În sfîrșit Scribain extrage pe hodorogi din ucr. хóдором ходити ”a tremura„, pe cînd hodorog și hodoronc ar fi ambele derivate din hodorogi. Această din urmă ipoteză este cea mai apropiată de adevăr. E puțin probabil ca un substantiv sau un verb maghiar să reflecte în romînește printr-o interjecție, fără să cunoaștem formă intermediară flexibilă. Apoi faptul că apar alături hodorog și hodoroagă indică cel puțin pentru unul din ele, dacă nu pentru amîndouă, originea post-verbală. Sensul cuvintelor ungurești citate este destul de depărtat de al cuvintelor romînești. Alături de ucr. хóдором găsim și rus. хóдор, în expresia ходить хóдором (Ușakov; ходорóм, Dahl) ”a se cutremura". De aici în romînește, cu sufixul -og, hodorog, de unde verbul hodorogi, și, ca postverbal de la acesta, hodoroagă. Cît despre hodoronc-tronc, pare limpede că termenul al doilea l-a influențat pe primul, formînd împreună o expresie rimată.
38. [DER] hodoronc interj. – Exprimă sunetul produs de o cădere zgomotoasă sau de hurducăitul unei căruțe grele. – Var. hodorosc, hodorog. Creație expresivă, cf. fr. patatras, sp. cataplum. Se folosește adesea în compunere: hodoronc-tronc, hodorosc-trosc, formă prin care se desemnează o greșeală foarte mare. Pentru intenția expresivă, cf. compunerea asemănătoare hurduca, hardughie, hudub-. Der. hodorob (var. hodorog), s. n. (năvod), pe care îl pune în legătură cu sl. udorobĭ „oală”; horodog, adj. (învechit, stricat; neputincios, ramolit), pe care Cihac, II, 503, Tiktin și DAR îl pun în legătură cu mag. hadaró „îmblăciu” (cf. hădărag); hodoroagă, s. f. (vechitură, hîrb; morișcă, hîrîitoare; vorbăreț, flecar); hodoroabă, s. f. (vechitură, lucru uzat); hodorogi, vb. (a hurui, a zdrăngăni; a face zgomot în mers); hodorogeală, s. f. (zgomot supărător, zdrăngănit); hodroage, s. f. pl. (boarfe, catrafuse); înhodoroba, vb. (a repara); hodrînc, s. n. (Trans., unealtă, sculă); hodrînca (var. hobrînca), vb. (a scutura, a zgîlțîi).
39. [DAR] hodorog2, hodoroage, s.n. (reg.) coș înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile (ochiurile) cu apă mică.
40. [DRAM 2021] hodoróg, -oagă, hodorogi, -oage, adj., s.m.f. Om bătrân, ramolit. – Der. regr. din hodorogi „a se ramoli” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL