1. [DLRLC] HODOROAGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (mai ales vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. A cîștigat azi cîteva copeici, cu hodoroaga pe patru roate. CAMILAR, TEM. 51.
2. [DLRM] HODOROAGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrîne și ramolite. – Din hodorog2.
3. [Șăineanu, ed. VI] hodoroagă f. 1. lucru vechiu și stricat: o hodoroagă de căruță ISP.; 2. (ironic) căzătură de om: hodoroagă bătrână; 3. fam. toacă gură. [V. hodorog].
4. [Scriban] hodoroágă f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealtă, mașină saŭ femeĭe hodorogită: o hodoroagă de căruță, de babă. V. cotoroanță și daradaĭcă.
5. [DEX '09] HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. (Fam.) S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).
6. [MDA2] hădorog, ~ragă sn, sf vz hodorog2
7. [MDA2] hodoroabă1 sf [At: ALRM II/I, h. 296 / Pl: ~be / E: nct] (Reg) Coșarcă.
8. [MDA2] hodorob2, ~oabă sn, sf vz hodorog3
9. [MDA2] hodorob1 sn vz hodorog1
10. [MDA2] hodorog2, ~oagă [At: LB / V: hăd~, hădoragă, od~ / Pl: ~i, ~e / E: hodorogi] 1-2 sn (Obiect sau) vehicul învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 3 smf Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 4 smf (Spc) Bătrân ramolit și urâcios. 5 smf (D. vite) Mârțoagă. 6 smf (Fig) Flecar. 7 sfa Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi. 8 sfa Melodie după care se dansează hodoroaga (6).
11. [MDA2] hodorog3, ~oagă sn[1] [At: DA ms / V: ~ob, ~oabă / Pl: ~oage / E: nct] 1 (Pes) Coș înalt fără fund întrebuințat la prinderea peștelui din apă mică. 2 (Min; îf ~oabă) Ascensor cu care se coboară în mină.
12. [MDA2] odoroagă sf vz hodoroagă
13. [MDA2] odorog2 sn vz hodorog2
14. [CADE] ODOROAGĂ... 👉 HODOROAGĂ...
15. [DEX '96] HODOROG2, -OAGĂ, hodorogi, -oage, subst. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. 2. S. m. și f. Persoană bătrână, neputincioasă, ramolită. 3. S. f. art. Dans popular românesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie după care se execută acest dans. – Din hodorogi (derivat regresiv).
16. [DOOM 3] hodoroagă (persoană; obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage
17. [DOOM 2] hodoroagă (persoană, obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroagei; pl. hodoroage
18. [IVO-III] hodoroagă, -ge.
19. [DOOM 3] hodoroaga (dans) s. f. art., neart. hodoroagă, g.-d. art. hodoroagei
20. [DOOM 3] hodorog1 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage
21. [DOOM 2] !hodoroaga (dans) s. f. art., neart. hodoroagă, g.-d. art. hodoroagei
22. [DOOM 2] hodorog2 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroage
23. [DTM] hodoroaga, joc* popular românesc, de bărbați, întâlnit în S Transilvaniei și în Dobrogea. Se joacă în cerc cu brațele în lanț. Are ritm* asimetric, melodie proprie și mișcare moderată; pași simpli cu deplasări bilaterale alternând cu pași săriți încrucișați (în față și în spate) executați pe direcția inversă rotirii acelor de ceasornic. Sin.: șchioapa.
24. [DAR] hodorog2, hodoroage, s.n. (reg.) coș înalt și fără fund pentru prinderea peștelui în bălțile (ochiurile) cu apă mică.
25. [DRAM 2021] hodoróg, -oagă, hodorogi, -oage, adj., s.m.f. Om bătrân, ramolit. – Der. regr. din hodorogi „a se ramoli” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL