1. [DEX '09] HOCHIM, hochimuri, s. n. (Înv.) Ordin scris din partea sultanului. – Din tc. hŭkŭm.
2. [MDA2] hochim sn [At: URECHE, ap. LET. I, 66/12 / V: (înv) ~ium / Pl: ~uri / E: tc hüküm] (Trî) Ordin scris din partea sultanului.
3. [Scriban] hochím n., pl. urĭ (turc. hüküm, d. ar. hükm, pl. hükümat, ordin). Ur. Ordin, poruncă. – Și hochimát (n., pl. urĭ), autorizare oficială.
4. [MDA2] hochium sn vz hochim
5. [DOOM 3] hochim (înv.) s. n., pl. hochimuri
6. [DOOM 2] hochim (înv.) s. n., pl. hochimuri
7. [DER] hochim (hochimuri), s. n. – Ordin scris al sultanului. Tc. hüküm (Tiktin; DAR). Sec. XVII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL