1. [DEX '09] LUJER, lujeri, s. m. Tulpină sau porțiune de tulpină subțire (la plantele erbacee); ramură tânără (de 1-2 ani) la plantele lemnoase. – Et. nec.
2. [MDA2] lujer sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 107 / V: (reg) aluger, (îvr) hluger sn, luger / Pl: ~i, (rar; sn) ~e / E: cf srb hlud] 1 Tulpină sau porțiune de tulpină subțire, la plantele erbacee Si: cocean (1), cotor (2), hlujan (1), pai, tulci, vrej. 2 Ramură tânără, de 1-2 ani, la plantele lemnoase Si: lăstar1 (1), mlădiță. 3 (Fig) Om bine făcut Si: voinic. 4 (Fig) Urmaș. 5 (Bot; Trs; îf luger; îc) ~u-broaștei Măcriș (Rumex acetosella).
3. [DLRLC] LUJER, lujeri, s. m. (Bot.) Porțiune de tulpină sau de ramură crescută în decursul unui an; (sens curent) tulpină sau porțiune de tulpină subțire. Lujer de dovleac. ▭ Ceea ce spori uimirea lui Ladima și o transformă într-o încîntare... fu un șir lung de flori cu lujer înalt. CAMIL PETRESCU, N. 75. Cu ce am greșit vouă de-mi frîngeți oasele parc-ați călca pe lujeri uscați? DELAVRANCEA, S. 206. – Pl. și: (s. n.) lujere. – Variantă: luger (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 177) s. m.
4. [Șăineanu, ed. VI] lujer m. 1. cotor; 2. vârfurile și ramurile tinere de viță [V. hluj].
5. [Scriban] lújer, V. hluj.
6. [MDA2] aluger sm vz lujer
7. [MDA2] hluger1 sm vz luger
8. [MDA2] hlujer1 sm vz lujer
9. [MDA2] luger sm vz lujer
10. [DLRLC] LUGER s. m. v. lujer.
11. [Scriban] hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ, cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger.
12. [Scriban] lúger, V. hluj.
13. [DOOM 3] lujer s. m., pl. lujeri
14. [DOOM 2] lujer s. m., pl. lujeri
15. [MDO] lujer
16. [IVO-III] lujer, -ri.
17. [DER] lujer (lujere), s. n. – Tulpină, vrej, cocean. – Var. hluj(er), luger, hlujan. Sb. lužanj „praz”, lužan „narcisă”, lužanjica „zambilă”. Pentru tranziția semantică, cf. sp. puerro și porreta. Der. din sl. hladŭ „bețișor” (Cihac, II, 139; Byhan 314) este mai puțin probabilă. Din hlujan s-a obținut hlujer prin schimb de suf. și apoi hluj, sing. refăcut (Byck-Graur 28).
18. [DGS] lujer s.m. I (bot.) 1 tulpină, <livr.> caulis. Vântul a rupt câțiva lujeri de lalele. 2 (mai ales la vița-de-vie; înv. și reg.) v. Lăstar1. Mladă. Mlădiță. Pui1. Rejeton. Smicea. Telom. Vlăstar. 3 (reg.) v. Trunchi. Tulpină. 4 (la porumb; reg.) v. Cocean. Strujan. 5 (art.; reg.) lujerul-broaștei v. Măcriș (Rumex acetosella). II fig. (rar) v. Coborâtor. Descendent. Lăstar1. Mlădită. Nepot. Os. Rejeton. Urmaș. Viță. Vlăstar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL