1. [MDA2] hlobănat1 sn [At: VICIU, COL. 42 / V: ~nit / Pl: ~uri / E: hlobăna] (Reg) 1 Clătinare. 2 Legănare.
2. [MDA2] hlobănat2, ~ă a [At: ȘEZ. IX, 154 / V: ~nit / Pl: ~ați, ~e / E: hlobăna] (Îrg) 1 Clătinat2. 2 Legănat2.
3. [MDA2] hlobăna vtr [At: N. REV. R. II, 231 / V: ~ni, ho~, hobăni (pzi: hobănesc) / Pzi: hlobăn / E: ctm hlobă + legăna] 1-2 (Reg) A (se) clătina (ca hlobele căruței). 3-4 (Reg) A (se) legăna.
4. [MDA2] hlobăni v vz hlobăna
5. [MDA2] hlobănit1 sn vz hlobănat1
6. [MDA2] hlobănit2, ~ă a vz hlobănat2
7. [MDA2] hobăna v vz hlobăna
8. [MDA2] hobăni v vz hlobăna
9. [DLRLC] HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Mold., Bucov.) A legăna, a clătina, a scutura. Viscolul... îi umflă mantaua, îl hlobănă de cîteva ori, parcă în șagă. GALAN, Z. R. 127. ◊ Refl. Intră pe ușă... hlobănîndu-se de boală. CONTEMPORANUL, VII 490.
10. [DLRM] HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna.
11. [Scriban] hlóbăn, a -á (nord) și hóbon, a -í (Trans.) v. tr. (ung. himbálni, a. î. – Hloabenĭ, hloabănă, să hloabene). Clatin, legăn. V. refl. Mergeá hlobănîndu-se de boală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL