1. [MDA2] viclenie sf [At: CORESI, EV. 213 / V: (îrg) hi~, hitl~, (reg) iclenie, (îvr) fi~, fitl~, ~lin~ / Pl: ~ii / E: viclean + -ie] 1 Perfidie. 2 Șiretenie. 3 Istețime. 4 (Înv) Faptă necinstită. 5-6 (Îljv) Cu ~ (În mod) perfid. 7-8 (Îal) (În mod) șiret3. 9 (La animale) Însușirea de a se folosi de mijloace ingenioase pentru a se apăra, pentru a-și procura hrana etc Si: (îvp) vicleșug (8). 10 (Jur) Dol1 (2). 11 (Înv) Trădare a unei țări, a unui conducător etc. Si: necredință, infidelitate.
2. [DEXI] viclenie s.f. 1 Însușirea de a fi viclean; faptă, purtare de om viclean; perfidie, fățărnicie, ipocrizie, falsitate, (înv., pop.) vicleșug, (înv.) viclenire, viclenit. ◊ Loc.adj., adv. Cu viclenie = (în mod) viclean. ◊ Expr. A o întoarce la viclenie v. întoarce. ♦ Analog, (la animale) Însușirea de a se folosi de mijloace ingenioase pentru a se apăra, pentru a-și procura hrana etc. Observă viclenia vulpii. ♦ (cu sens atenuat) Șiretenie, șmecherie, șiretlic; stratagemă. Arsenalul vicleniilor femeiești este foarte mare (FIL.). 2 (înv.) Trădare a unei țări, a unui conducător etc.; necredință, infidelitate. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv., reg.) hiclenie, hifienie s.f. /viclean + -ie.
3. [Scriban] vicleníe f. (d. viclean). Perfidie. Faptă de om viclean. – Vechĭ hitl-.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL