1. [Scriban] fireșíe f. (d. fireș). Vechĭ. Calitatea de a fi fireș. – Și hi-.
2. [DLRLV] HIREȘIE s.f. (Mold.) Trăsătură (firească). Prostimea și hirișiia inimii asupra adevărului stăruită. CI, 174; cf. CANTEMIR. IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: fireș + suf. -ie. Vezi și fireș. Cf. a l s ă u.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL