1. [DEX '09] HIPOSTAZĂ, hipostaze, s. f. Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămânii bolnavilor care au stat mult timp în pat. – Din fr. hypostase.
2. [MDA2] hipostază sf [At: DL / Pl: ~ze / E: fr hypostase] Stagnare a sângelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămânii bolnavilor care au stat mai mult timp în pat.
3. [DLRLC] HIPOSTAZĂ s. f. Stagnarea sîngelui în vasele capilare ale membrelor inferioare ale corpului sau în plămînii bolnavilor care au stat mult timp în pat.
4. [DN] HIPOSTAZĂ s.f. 1. Stază sanguină pasivă. 2. (Gram.) Conversiune. [< fr. hypostase, cf. lat., gr. hypostasis].
5. [MDN '00] HIPOSTAZĂ s. f. 1. (med.) stază sangvină, cauzată de o lungă ședere în pat. 2. (lingv.) conversiune. (< fr. hypostase, lat., gr. hypostasis)
6. [Scriban] *ipostáză f., pl. e (vgr. ῾ypóstasis, ceĭa ce e dedesupt, temelie, sediment, ființă, persoană). Med. Sediment, depozit (de ex., în urină). Teol. Ființă, persoană. – Vechĭ ipostás, n., pl. urĭ și e (ngr.). V. stat 1.
7. [DOOM 3] hipostază (boală) (desp. -pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. hipostazei; pl. hipostaze
8. [DOOM 2] !hipostază (boală) (-pos-ta-/-po-sta-) s. f., g.-d. art. hipostazei; pl. hipostaze
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL