1. [DEX '09] HIPOCENTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.
2. [MDA2] hipocentru sm [At: DL / Pl: ~ri / E: fr hypocentre] 1 Centru al unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței Pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. 2 Regiune de unde se propagă un cutremur.
3. [DEX '96] HIPOCENTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.
4. [DLRLC] HIPOCENTRU, hipocentre, s. n. Centrul unui cutremur plasat de obicei în adîncul scoarței pămîntului unde au avut loc deplasări.
5. [DN] HIPOCENTRU s.n. Centru subpămîntean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adîncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].
6. [MDN '00] HIPOCENTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)
7. [DOOM 3] hipocentru s. n., art. hipocentrul; pl. hipocentre
8. [DOOM 2] hipocentru s. n., art. hipocentrul; pl. hipocentre
9. [DE] HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo1- + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic, de unde începe deplasarea maselor de roci din interiorul Pământului; în funcție de adâncimea din scoarța terestră, determină cutremure: superficiale (10-60 km), intermediare (60-300 km) și adânci (300-800 km).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL