1. [DEX '09] HINGHERI, hingheresc, vb. IV. Tranz. A se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân. ♦ (Fam.) A chinui. – Din hingher.
2. [MDA2] hingheri vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: hingher] 1 A se ocupa cu hingheria. 2 (Fig) A chinui pe cineva.
3. [DCR2] hingheri vb. I A urmări cu obstinație ◊ „În «Unforgiven», Clint Eastwood este un răzbunător [...] care-și hingherește prin rafinamente rivalul.” Lit. 19/93 p. 13 (din hingher + -i)
4. [DEX '09] HENGHER s. m. v. hingher.
5. [DEX '09] HINGHER, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) hengher s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).
6. [MDA2] hengher sm vz hingher
7. [MDA2] henghir sm vz hingher
8. [MDA2] hingher2 sm vz enghel
9. [MDA2] hingher1 sm [At: (a. 1620) CUV. D. BĂTR. I, 284 / V: en~, hen~, (Mol) henghir / Pl: ~i / E: săs hoenger (ger Henker)] 1 Persoană însărcinată cu prinderea (și omorârea) câinilor fără stăpân Si: (reg) hoher (1). 2 (Pex) Călău. 3 (Fig) Om sadic.
10. [CADE] HENGHER, HINGHER sm. Om plătit de autoritate ca să prindă și să omoare cîinii vagabonzi din orașe: ca hengherii, cînd omoară cîinii (PANN) [săs. hoenger < germ. Henker].
11. [DEX '96] HENGHER s. m. V. hingher.
12. [DEX '96] HINGHER, hingheri, s. m. Persoană, în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi; hoher (1). [Var.: (înv.) hengher s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).
13. [DLRLC] HINGHER, hingheri, s. m. Persoană în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și omorîrea cîinilor vagabonzi. [Cîinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58. Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110. În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126. ♦ (Adjectival) Fig. Ticălos, rău. Viță de boier, La suflet hingher, Care, nu o dată, Ne-a furat la plată, Și de multe ori Ne-a frînt sub picior, Cu gîrbaci de sfori. DEȘLIU, M. 53. – Variantă: (învechit) hengher (CARAGIALE, O. II 268) s. m.
14. [Șăineanu, ed. VI] hengher (hingher) m. individ care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi prin oraș. [Vechiu-rom. hengher, calău = sas. HÖNGÊR, (germ. Henker)].
15. [Șăineanu, ed. VI] hingher m. V. hengher.
16. [Scriban] henghér m. (sas. köngêr, germ. henger și henker, d. henken, a spînzura). Vest. Hoher, acelor care prinde cîniĭ de pe strade. – La Od. [Ps. 43] engher. În est hingher. V. ĭuju.
17. [Scriban] hinghér, V. hengher.
18. [DOOM 3] hingheri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingheresc, 3 sg. hingherește, imperf. 1 hingheream; conj. prez. 1 sg. să hingheresc, 3 să hingherească
19. [DOOM 2] *hingheri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingheresc, imperf. 3 sg. hingherea; conj. prez. 3 să hingherească
20. [DOOM 3] hingher s. m., pl. hingheri
21. [DOOM 2] hingher s. m., pl. hingheri
22. [MDO] hingher
23. [IVO-III] hengher.
24. [DER] hingher (hingheri), s. m. – Persoană care se ocupă cu prinderea și exterminarea cîinilor vagabonzi. – Var. hengher. Germ. Henker (Borcea 193; DAR; Gáldi, Dict., 178), prin intermeidiul săs. hoengêr sau al mag. henger. Instituție municipală, creată în București în 1810. – Der. hingherie, s. f. (cușcă de cîini, îndeletnicirea de hingher).
25. [Argou] hingher, hingheri s. m. (intl.) polițist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL