1. [DEX '09] HIEROGLIFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri stilizate de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: -hi-e-. – Var.: ieroglifă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe.
2. [MDA2] hieroglifă sf [At: ODOBESCU, S. III, 79 / V: ie~ / Pl: ~fe / E: fr hiéroglyphe, ger Hieroglyphe, it ieroglifo] 1 (În scrierea vechilor egipteni) Semn sfințit care exprimă în mod simbolic ideile, prin reprezentare de obiecte naturale. 2 (Lpl, cu sens ironic; fig) Scris neciteț, indescifrabil.
3. [DEX '96] HIEROGLIFĂ, hieroglife, s. f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri de ființe și de obiecte. ♦ Fig. (ir.) Scris neciteț, indescifrabil. [Pr.: hi-e-. – Var.: ieroglifă s. f.] – Din fr. hiéroglyphe.
4. [DLRLC] HIEROGLIFĂ, hieroglife, s. f. 1. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri de ființe și obiecte. Descifrez cu mare ușurință hieroglifele egiptene. HOGAȘ, DR. II 74. 2. Fig. (Cu sens ironic) Scris neciteț, indescifrabil. Notez pe foi mici de hîrtie ceea ce pot nota, și nu știu cum voi descifra aceste hieroglife. STANCU, U.R.S.S. 116. – Pronunțat: hi-e-. – Variantă: ieroglifă (C. PETRESCU, S. 175, ANGHEL, PR. 63, ODOBESCU, S. III 79) s. f.
5. [DN] HIEROGLIFĂ s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau ființele despre care se scria. ◊ Teoria hieroglifelor = teorie agnostică potrivit căreia senzațiile și reprezentările omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 2. (Fig.; ironic) Scris urît, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [Pron. hi-e-, var. ieroglifă s.f. / < fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros – sacru, glyphein – a grava].
6. [MDN '00] HIEROGLIFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe)
7. [DEX '09] IEROGLIFĂ s. f. v. hieroglifă.
8. [MDA2] ieroglifă sf vz hieroglifă
9. [CADE] * IEROGLIF, HIEROGLIF (pl. -fe) sn. 🏛 Numele dat fie-cărui din semnele întrebuințate în scrierea sacră și oare-cum oficială a vechilor Egipteni (🖼 2633): printre ieroglifele templelor egiptene (ODOB.) [fr.].
10. [DEX '96] IEROGLIFĂ s. f. V. hieroglifă.
11. [DN] IEROGLIFĂ s.f. v. hieroglifă.
12. [Șăineanu, ed. VI] hieroglife f. pl. 1. semne de scriere la vechii Egipteni; 2. fig. lucru neînțeles.
13. [Scriban] *ie- și ĭeroglífă f., pl. e (d. ieroglific). Semn din scrierea vechilor Egiptenĭ. Fig. Scris greŭ de citit orĭ care nu se poate citi. Lucru încurcat, obscur. – Scrierea vechilor Egiptenĭ consista din figurĭ săpate și sculptate în temple și pe monumentele publice. Aceste semne reprezentaŭ maĭ întîĭ chear obĭectu, apoĭ numaĭ un sunet, în cît această scriere e și simbolică, și fonetică. Ieroglifele, după ce aŭ rămas multe secule o enigmă, aŭ fost descifrate în fine de Francezu Champollion († 1832).
14. [DOOM 3] hieroglifă (desp. hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglifei; pl. hieroglife
15. [DOOM 2] hieroglifă (hi-e-ro-gli-) s. f., g.-d. art. hieroglifei; pl. hieroglife
16. [MDO] hieroglifă
17. [IVO-III] ieroglifă, -fe.
18. [DTL] HIEROGLIFĂ s. f. (< fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros „sacru” + glyphein „a grava”): semn sau caracter de scriere sacră a vechilor egipteni, care reprezenta noțiunile prin figuri de ființe și de obiecte; ideogramă (v.). Secretul scrierii cu h. a fost descifrat în 1821 de învățatul francez I.-F. Champollion.
19. [DETS] HIERO- (IERO-) „sfînt, sacru”. ◊ gr. hieros „sacru” > fr. hiéro-, germ. id., engl. id. > rom. hiero- și iero-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de organizare și conducere a societății primitive și apoi feudale, în funcție de obiectivele spirituale ale unei religii dominante; ~dul (v. -dul), s. m. și f., sclav care se afla în serviciul unui templu grecesc; ~fanie (v. -fanie), s. f., relevarea unei entități sacre de ordin cultural în istoria spirituală a unei comunități etnice; ~fant (v. -fant), s. m., preot care prezida misterele de la Eleusis și care îi iniția pe neofiți; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, cu o valoare figurativă sau ideografică. 2. s. f. pl., Urme proeminente, alungite sau ramificate, întîlnite pe stratele geologice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere comparativă a religiilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., caracter sau simbol sacru.
20. [DE] HIEROGLÍFĂ (< fr. {i}; {s} gr. hieros „sacru” + gliphein „a sculpta”) s. f. 1. Semn din scrierea vechilor egipteni cu o valoare figurativă (pictogramele) sau ideografică (ideogramele). Primele h. au fost descifrate (1821) de egiptologul francez J. Fr. Champollion. 2. (GEOL.) Impresiuni proeminente, alungite și ramificate, întâlnite pe suprafețele inferioare ale stratelor de gresii fine și de aleurite. În funcție de geneză, se deosebesc: mecanoglife, pedoglife, bioglife, reoglife.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL