1. [DEX '09] HERB, herburi, s. n. (Înv.) Stemă a unei țări, blazon al unei familii nobiliare etc. ♦ Fig. Origine, neam nobil. [Var.: hierb s. n.] – Din pol. herb.
2. [MDA2] herb sn [At: DOSOFTEI. PS. 1 / V: gh~, hierb / Pl: ~uri / E: pn herb] (Înv) 1 Stemă a unei țări. 2 Blazon al unei familii nobiliare etc. 3 (Fig) Origine, neam nobil.
3. [CADE] ‡ HERB (pl. -buri) sn. Mold. 🛡 Stemă, blazon, marca țării: Lună, soare și luceferi El le poartă ’n a lui ~ (EMIN.); ~ul țării noastre, carele cap de bou ține (CANT.) [pol.].
4. [DLRLC] HERB, herburi, s. n. (Mold.; învechit) Marcă a unei țări; stemă, blazon. Lună, soare și luceferi El le poartă-n a lui herb. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Origine, neam nobil. Poloneză și de herb mîndru... nu putea privi cu ochi uscați nici o suferință. M. I. CARAGIALE, C. 134. – Variantă: hierb (ODOBESCU, S. II 210) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] herb n. Mold. od. stemă, marcă: herbul Moldovei; fig. lună, soare și luceferi el (codrul) le poartă ’n a lui herb EM. [Pol. HERB].
6. [Scriban] herb n., pl. urĭ (pol. herb, ceh. herb, erb, d. germ. erbe, moștenitor; rut. herb, rus. gerb, de unde și sîrb. grb). Vechĭ. Blazon, stemă, pajură marcă. – Se zicea și gherb (cu gh ca în ghin față de vin și ca la Rușĭ și Grecĭ). V. scut.
7. [DEX '09] HIERB s. n. v. herb.
8. [MDA2] gherb sn vz herb
9. [MDA2] hierb sn vz herb
10. [DEX '96] HIERB s. n. V. herb.
11. [DLRLC] HIERB s. n. v. herb.
12. [Scriban] gherb, V. herb.
13. [DOOM 3] herb (înv.) s. n., pl. herburi
14. [DOOM 2] herb (înv.) s. n., pl. herburi
15. [DER] herb (herburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb. – Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL