1. [DLRLC] HIDROMECANICĂ s. f. Știință care studiază legile echilibrului lichidelor (v. hidrostatică) și ale mișcării lor (v. hidrodinamică).
2. [DN] HIDROMECANICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază legile echilibrului și ale mișcării lichidelor; mecanica lichidelor. [Gen. -cii. / < fr. hydromécanique].
3. [DEX '09] HIDROMECANIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique.
4. [MDA2] hidromecanic, ~ă [At: LTR / E: fr hydromécanique] 1 sf Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2 a Care aparține hidromecanicii (1). 3 a Care se referă la hidromecanică (1). 4 De hidromecanică (1).
5. [DLRLC] HIDROMECANIC, -Ă, hidromecanici, -e, adj. Care se referă la studiul mișcării și al repaosului fluidelor. Studiu hidromecanic.
6. [DN] HIDROMECANIC, -Ă adj. Referitor la hidromecanică. [Cf. fr. hydromécanique].
7. [MDN '00] HIDROMECANIC, -Ă I. adj. referitor la hidromecanică. II. s. f. mecanica fluidelor. (< fr. hydromécanique)
8. [DOOM 3] hidromecanică (desp. hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanicii
9. [DOOM 2] hidromecanică (hi-dro-) s. f., g.-d. art. hidromecanicii
10. [DOOM 3] hidromecanic (desp. hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanici; f. hidromecanică, pl. hidromecanice
11. [DOOM 2] hidromecanic (hi-dro-) adj. m., pl. hidromecanici; f. hidromecanică, pl. hidromecanice
12. [DE] HIDROMECÁNICĂ (< fr.) s. f. Ramură a mecanicii al cărei obiect îl constituie studiul legilor de echilibru și de mișcare ale fluidelor, precum și acțiunea lor asupra corpurilor solide cu care vin în contact.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL