1. [DEX '09] HIDROFTALMIE s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.
2. [MDA2] hidroftalmie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hydrophtalmie] Stare patologică constând în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice.
3. [DEX '96] HIDROFTALMIE, hidroftalmii, s. f. Stare patologică care constă în întinderea globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. – Din fr. hydrophtalmie.
4. [DN] HIDROFTALMIE s.f. Întindere a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice. [Gen. -iei. / < fr. hydrophtalmie, cf. gr. hydor – apă, ophtalmos – ochi].
5. [MDN '00] HIDROFTALMIE s. f. întindere patologică a globului ocular ca urmare a creșterii volumului umorii apoase. (< fr. hydrophtalmie)
6. [DOOM 3] hidroftalmie (desp. hi-drof-) s. f., art. hidroftalmia, g.-d. hidroftalmii, art. hidroftalmiei
7. [DOOM 2] !hidroftalmie (hi-drof-) s. f., g.-d. hidroftalmii, art. hidroftalmiei
8. [DETS] HIDR-, v. HIDRO-1. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL