1. [Șăineanu, ed. VI] Heruli m. pl. popor germanic al căror rege Odacru, coprinse Roma în 473.
2. [DEX '09] HERUL, -Ă, heruli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană dintr-un neam germanic din uniunea de triburi a goților. 2. Adj. Care se referă la heruli (1), care aparține herulilor. – Din fr. Hérules.
3. [MDA2] herul, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr Hérules] 1-2 smf, a (Persoană) dintr-un neam germanic din uniunea de triburi a goților. 3 a Specific herulilor (1). 4 a Referitor la heruli (1). 5 a Care aparține herulilor (1).
4. [DOOM 3] herul adj. m., s. m., pl. heruli; adj. f., s. f. herulă, pl. herule
5. [DOOM 2] herul adj. m., s. m., pl. heruli; adj. f., s. f. herulă, pl. herule
6. [DE] HERÚLI (< fr., lat.) s. m. pl. Populație germanică originară din S Scandinaviei și din Pen. Iutlanda, care, în sec. 3, sub presiunea danilor, migrează spre S Europei; o ramură se deplasează în reg. Rinului inferior, iar alta se oprește în reg. Mării Azov, de unde, în alianță cu goții, întreprind atacuri în provinciile europene și asiatice ale Imperiului Roman. Supuși de huni, h. își dobândesc libertatea după destrămarea statului acestora (454) și se stabilesc, ca federați ai Imperiului Roman, în zona Dunării de Jos, unde formează un regat, distrus, în 512, de longobarzi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL